
Aceasta singuratate ma consuma lent,si asa imi ajunge frica in varful degetelor,si doar asa ma mai pot ascunde in visele mele.
Mereu exista un moment sa nu pot scapa, si chiar de as vrea sa fug, nu pot sa las amintirile in spate...
Poate yo niciodata nu am avut timp sa scap, intr un loc sa ma gandesc, sa asimilez totul si sa fug ,sa alung riscul,ca apa vine de la cer si stiu deasemenea plang , plang, si voi plange pentru ca stiu ca mi lipseste ceva, si mai stiu ca este necesar sa accept ca viata este asa si chiar daca nu mai spun, inca nu mi explic, doar ma lu[pt impotriva fantomelor ce ma arata slaba si ma parasesc in mijlocul bataliei cu indoielile, si sa ma ridic nu este usor.
Poate mi am lasat viata in urma, portretul in sertar si vad in fata albastru si multe zane pe cer, sunt doar urmele mele ce devin mai dense.Am sa lupt inainte chiar daca ma costa , dar doare...Plang, si voi plange stiu ca mi lipseste ceva si deasemene imi e greu sa astept ca viata este asa, ca mi lipseste un "intoarce te acasa", sa vad bratele deschise ce ma imbratiseaza puternic si doar ma fac sa simt ca sunt bine..
Pentru ca in tacerea pernii mele doar se aude aerul cum rade si ma raneste usor sa cred ca nu am patit nimic, ca suspinele mel vor pleca,si tipetele ce striga ajutorul iubirii...
Si daca este destinul meu, o sa l infrunt chiar daca doar o sa lupt, dar nu am sa stau asa pentru todeauna.
Viata aici ma ai si fa cu mine ce vrei, vreau sa mai simt odata ca cineva se gandeste la mine, ca i pasa cuiva, ca cineva vede in mine un obiectiv ...
Mereu exista un moment sa nu pot scapa, si chiar de as vrea sa fug, nu pot sa las amintirile in spate...
Poate yo niciodata nu am avut timp sa scap, intr un loc sa ma gandesc, sa asimilez totul si sa fug ,sa alung riscul,ca apa vine de la cer si stiu deasemenea plang , plang, si voi plange pentru ca stiu ca mi lipseste ceva, si mai stiu ca este necesar sa accept ca viata este asa si chiar daca nu mai spun, inca nu mi explic, doar ma lu[pt impotriva fantomelor ce ma arata slaba si ma parasesc in mijlocul bataliei cu indoielile, si sa ma ridic nu este usor.
Poate mi am lasat viata in urma, portretul in sertar si vad in fata albastru si multe zane pe cer, sunt doar urmele mele ce devin mai dense.Am sa lupt inainte chiar daca ma costa , dar doare...Plang, si voi plange stiu ca mi lipseste ceva si deasemene imi e greu sa astept ca viata este asa, ca mi lipseste un "intoarce te acasa", sa vad bratele deschise ce ma imbratiseaza puternic si doar ma fac sa simt ca sunt bine..
Pentru ca in tacerea pernii mele doar se aude aerul cum rade si ma raneste usor sa cred ca nu am patit nimic, ca suspinele mel vor pleca,si tipetele ce striga ajutorul iubirii...
Si daca este destinul meu, o sa l infrunt chiar daca doar o sa lupt, dar nu am sa stau asa pentru todeauna.
Viata aici ma ai si fa cu mine ce vrei, vreau sa mai simt odata ca cineva se gandeste la mine, ca i pasa cuiva, ca cineva vede in mine un obiectiv ...

Te am iubit mai mult decat era normal, si am crezut ca iubirea noastra era infinita, ca si universul si azi s a redus doar la un vers.
Nu stiu, nici unde,nici cum voi fi,acum, cand am plecat, sufletul meu a ramas langa tine.Nu stiu, nu stiu ce pot face cu mine.
Vreau sa uit ca intr o zi, m ai facut fericita,dar este inutil sa ma prefac.Nu pot, nu pot, NU POT! trai fara tine.
Viata dupa tine, este o pedeapsa fara sfarsit, si nu am sa supravietuiesc, corpul meu,fara al tau, inainte si dupa tine...
Nimic nu este lafel, pentru mine.Ma obligi sa traiesc in negru, si nu am sa traiesc.Amintirea mea fara amintirea ta, asa este viata. Viata dupa tine .
Am sa spun,ca nu ma afecteaza cu nimic, dar stiu ca nu e adevarat,am devenit o fantoma eterna,ce traieste in amintirea ta.
Si asa, ce a fost intr o zi nu mai este, la naiba cu norocul meu de singura, sa te tot vad in vise, sa te tot iubesc...sa te iubesc si sa te pierd.
Nu stiu, nici unde,nici cum voi fi,acum, cand am plecat, sufletul meu a ramas langa tine.Nu stiu, nu stiu ce pot face cu mine.
Vreau sa uit ca intr o zi, m ai facut fericita,dar este inutil sa ma prefac.Nu pot, nu pot, NU POT! trai fara tine.
Viata dupa tine, este o pedeapsa fara sfarsit, si nu am sa supravietuiesc, corpul meu,fara al tau, inainte si dupa tine...
Nimic nu este lafel, pentru mine.Ma obligi sa traiesc in negru, si nu am sa traiesc.Amintirea mea fara amintirea ta, asa este viata. Viata dupa tine .
Am sa spun,ca nu ma afecteaza cu nimic, dar stiu ca nu e adevarat,am devenit o fantoma eterna,ce traieste in amintirea ta.
Si asa, ce a fost intr o zi nu mai este, la naiba cu norocul meu de singura, sa te tot vad in vise, sa te tot iubesc...sa te iubesc si sa te pierd.


Un comentariu:
Ai un fel de a scrie deosebit...bv tie!Sa o tii tot asa in continuare:*
Trimiteți un comentariu