MAREEEEE

Inima ne-a unit, cu ajutorul unui sarut.Fiecare bataie mi-a promis ca vei ramane mereu cu mine.
Azi, totul s-a schimbat, tu si eu am ales drumuri diferite, dar viata mea a ramas toata in buzele tale, toata cu tine.
Pielea simte lispa mainilor tale.Incerc sa inteleg de ce destinul a vrut sa ne insele, sa ma insele.
Stiu ca exista o credinta ce nu se va termina, o lumina si o privire ce ne va reintalni.
Iti spune un suflet disperat, ca te vrea langa el, ca viata fara tine nu este aceeasi.
Te rog cu sufletul sa-ti amintesti ca mi-ai promis sa te pierzi, si ca maine inseamna intodeauna.

Alte cuvinte nu gasesc, sau poate nu am nici timpul necesar sa le caut, sa stau pe acest fotoliu in fata acestei mape, un ¨deschis spre vis¨, calculatorasul meu.Ma pregatesc de plaja, de soare de mare, si tu stii pitycot.blogspot.com ca vei fi cu mine, oriunde, da tu , nu acest html, insa probabil tu nu ai sa poti vedea si simti ceea ce eu voi simti acolo, in fiecare club pe care-l voi dansa, fiecare rasarit pe care-l voi privi, si toate locurile frumoasa care ma asteapta in Benidorm si in Malaga.

Si stii ca tot timpul mi-am dorit sa fi cu mine, unde ma duc, dar mi-am vazut singura visele, tu ai avut grija doar de cel mai mare, de acea magie pe care mi-ai dat-o , sau eu am furat-o.Si acum realizez ca toata frumusetea sufletul lui, absolut tot ce se afla in sufletul meu este datorita tie.Poate tu nu ai tu talent la desen, insa mi-ai pictat sufletul perfect, si nu te-ai folosit de o panza speciala sau tuburi de culori nemtesti, ai folosit privirea si zambetul tau.

Si pentru ca tu nu o sa fi zilele astea cu mine, eu o sa filmez pe unde trec, si o sa pun aici, sa vezi, sa nu-mi spui niciodata ca nu esti cu mine oricum.

Maine e pentru todeauna!

suflet spart

Crezi ca se scurg soaptele intr-un bold de cristal unde sufletul meu s-a destins, spargandu-se in cuvinte,cuvinte ce adapostesc o fiinta sub umbrela iubirii, de ploaia dorului din realitatea asta coerenta

.Dar soaptele nu se scurg, ci se rasucesc pentru ca mai apoi sa se imbibe intr-un ecou, ecou ecou, cand crezi ca realitatea depinde de visul diurn, visul acela ce prinde viata cu un clinchet, cu o soapta, cu o privire.

Si uite cum ma pierd intr-o insiruire de cuvinte , ma simt intr-un gol imens,dar nu inteleg de ce pentru ca eu ma cunosc cel mai bine, stiu ce am simtit, si nu spun ce simt, pentru ca asta nu pot afirma cu certitudine. Lacrimile ma tradeaza, reapar iar prin franturi de amintiri.Si sunt in acest gol tactil incercand sa fiu eu cea de ieri, cea ce era convinsa ca tu esti un subiect suta la suta inchis si pierdut, o persoana ce nu inseamna nimic si nu va mai insemna nimic in tablou vietii mele.Dar acum nu ma mai simt asa. Am sa caut o oglinda si am sa trag o palma adevarata poate o sa-mi revin, si o sa incetez dracu sa-mi fie dor de tine sa fiu ca ieri.Dar probabil ca asta este realitate, ci nu sf-ul pe care-l astern aici, un s f atat de adevarat si de viu ce azi incearca sa ma intoarca, nu intr-un loc anume, ci intr-o invalmaseala de sentimente.

Nu te mai vreau, dar imi e dor de tine, nu te mai iubesc, dar imi tin promisiunea ca o sa te iubesc tot timpul, nu iti scriu tie, ii scriu baietelului ala pe care-l ¨hecha de menos¨Raluca, ah ..

Totul se duce ca apa raului in mare...

Timpul ce a trecut nu a stiut sa vada orele ce nu se vor mai intoarce, unde sunt suflete zilele cand stiam sa iubim, briza ce venea dinspre mare, unde sunt????Unde sunt sarutarile ce stiam sa le dam, unde a ramas trecutul ce nu se intoarce?Zilele cand traiam oriunde ? ..

:(

Fereastra cu intrebari

Press on the picture to see it on her size!

Pyticot, nu sunt nici pe o plaja indepartata, nici foarte aproape de tine, sunt aici, pitita intr-un negru rosiatic patruns de nuntante cenusi ale unui albastru imbibat cu stropul galbenului ratacit intr-un verde maroniu, dar sunt tot eu.Sunt tot eu cea ce inchide fereastra, sperand ca tu ai sa o deschizi, tot eu cea ce o deschide sperand ca ai sa intri, cu ajutorul unui spiridus si sa fi pentru 5 minut acel gandacel magic si unic!Dar astea sunt povesti, pe care sufletul meu ... pyticotule ma asculti sau ce faci ? Gata, te inteleg, am lasat fereastra deschisa, pai sa stii ca nu pentru tine, ci pentru luna, sa o insotesc in noaptea asta ce cu siguranta nu va fi lafel ca cea ce a trecut acum 24 de ore.Si ti-am spus povesti, povesti pe care sufletul meu le asculta din masochism, asta nu inseamna ca ador sa-mi fac rau, ci pur si simplu golul din suflet ma apasa si-mi face rau instantaneu, si atunci realizez ca aceste povesti imi fac un rau bine!
Inchid fereastra, pasesc usor sa nu trezesc stele, pentru ca-mi place sa fiu singura intr-o multime de astre, am inchis-o, si totusi ii zambesc luni si-i spun noapte buna, ea imi raspunde.
Si are o voce atat de asemanatoare cu a ta, si un zambet identic cu al, dar stiu de ce se aseamana cu tine, pentru ca eu i-am daruit zambetul tau, si noaptea insomnaticii ca mine, ce o vor privi se vor gandi la tine!
Si stii cand mi-as dori sa adorm in brate de puf, asa cum am adormit azi-noapte, pentru ca am visat cu inger cu aripi magnifice si acest vis s-a intipari in arhiva trairilor mele, parea atat de real, incat am refuzat sa ma trezesc, dar lumina zorilor m-au adus din nou la realitate, si-am privit aceasi fereastra ce tocmai am inchis-o, ascunzandu-ma rapid sub paturica ce avea sa-mi aduc un alt vis, cu un baietel, nu tocmai mic, dar special.Si de ce spuneai atat de des si tare ca-ti e dor de bine, cand nu-ti este?Ce-s astea, semne?Mai are rost sa cred in semne aiurea, in nuante incolore si-n stele oglinzite-n abisul marii ?
Dar cine sa-mi dea aceste raspunsuri , cand toate intrebarile mele nu au raspunsuri precise, si raspunsurile pe care le primesc nu au intrebari si nici fundament, dar eu evit sa mai intreb si sa raspund de tine!
Inima se inchide, indetic ferestrei, iar zorii zilei incearca sa o aduca la realitate zi de zi, si totusi cand vine noaptea ea se cufunda in placerile ei, in cele mai dulcegi vise si amalgamuri de fiori. De ce, daca eu sunt atat de convinsa ca te-am uitat, si ca-mi este bine fara tine, de ce ma tulburi pana si in vise, in orice vers ale oricarei melodi, si ma agiti, ma tai de rasaritul meu ce-mi da forte?
Am uitat : doar asa Universul mai poate conspira, si-mi sopteste sa strig dupa numele ce-mi place sa-l pronunt cel mai mult, atunci cand sunt trista si fereastra sufletului meu este inchisa, pentru ca de vei auzi vei stii ca zambetul meu a ajuns la tine.

Vreau

Azi m am ridicat din pat visand ca tu esti aici, dormeai sub plapuma mea.
Azi am desenat pe fereastra o fata incapatanata, zambind. Tot ce aveam iti dadeam ca sa te am in plapuma mea, sa ai de unde iesi fugind.Dar imi scapi, ca si apa printre degete, ca un tipat catre vant..

Suntem prizonieri intr o inchisoare ce ne inconjoara visele, din cauza unor circumstante.Suntem drumul dintre facut si dorinta, suntem distanta.

Vreau, vreau,vreau sa se opreasca timpul, vreau , vreau, vreau in acest moment sa iti aud vocea, vorbindu-mi despre zilele fericite pe care inca nu mi le-ai dat si le voi avea.

Holaa!!!

Deci, imi apartine asa mult acest blog si am o relatie atat de special cu mine, da cu mine, cand ma dezvelesc de dureri si de tristete scriind aici incat cred ca nici o persoana nu merita inchiderea acestor pagini, pe care azi, dupa o traire mai grea, peste care am trecut, le pot numi PAGINI de viata.
Blogul acesta este lagatura unei realitati magice cu un ireal unic si intens, un ireal la care eu adaug toata speranta mea pentru a-l converti in realitate.
Stiti voi, cei ce cititi aceste randuri, eu sunt sigura ca nu le faceti intamplator, sa stiti ca am sa scriu, nu am sa-mi trimit ideile intr-un lac adanc si necuratat, cu atat mai putin propriile sentimente care ma reveleaza ca fiinta! Ca o fiinta iubitoare, o fiinta cu un gand pierdut pe-un pustiu de rasarit, si ce daca nu e logic?Cand este firesc si uman!!!
Nu stiu cine esti Oana, dar iti multumesc pentru ca ma citesti!! Inseamna ca stii ce iubesc eu si , si tu, caci nu ma cunosti, intelegi acest blog, ma intelegi pe mine!!!

Blogule, esti ca un Peter Pan, de fapt nu ca orice Peter Pan, ca UNICUL Peter Pan, ce stat desenat pe tavanul unei camere copilaroase si magice in care am incercat sa-mi transpun o mica parte din suflet, ce a ramas netranspus aici, pe acest blog, pentru mine si pentru noi!!!!

Oare de cati fluturi avem nevoie sa putem observa adevaratele valori ale vietii?Sau de cate soapte ale unei luni singuratice, incovoiata undeva in sus-ul indepartat ?Oare de cate amintiri avem nevoie ca sa stim cine suntem cu adevarat si ce am iubit cu adevarat ?Si oare de cate petreceri ale unor remuscari nocive avem nevoie ca sa ne iubim pe noi insine, un pic mai mult decat ne iubesc cei din jur? Un strop.

Pentru ca stropul schimba, o obscuritate intr-o intreaga lumina!

Nu ma judecati ca nu i-am zis baiatului ¨La multi ani ¨ , astazi, am facut-o, insa i-am transmit lunii si cerului sa-i spuna!! Universul a gasit cea mai simpla modalitate sa imi faca prezenta simtita acolo unde cei dragi ii ureaza, sau sa-i aduca urarile mele aproape de suflet.

La multi ani Baietel!!! Happpy 20 years!!! Te iubesc, si iti multumesc pentru multitudinea de nebunii care-mi alimenteaza sau imi alimentea nebunia zilnica!!!
Sa nu crezi ca te-am uitat, nu cred ca am sa o fac vreodata, doar mi-am maturizat iubirea si mi-o conserv pentru mine! Zambetul tau ala mirific este al lunii, l-am daruit candva eu, iar prezenta ta este cu mine, in aceasta camera, cu mine si cu micutul zod.Si ... te iubesc iar!!!





Multumesc!!!

M-ati pus pe ganduri

Mi-ati pus in minte osumedenii de situati, mi-ati intins adesea nu un brat, ci o vroba, alte ori mi-ati daruit din sperantele voatre, care erau si asa naruite, mi-ati fost alaturi cu un gand bun, daca nu fizic. Acum stau in camera mea care ma copleste cu un lila puternic, si o sumedenie de tablouri si nume, il am si pe micutul meu cutu si ma gandesc la ceea ce am discutat cu Geo,Cata, Lary, Elena in ultimul timp si sus intr-o situatie aiurea. Sa te inchid sau nu, pyticotul.blogspot.com ??? Dar daca am sa continu sa scriu, nu despre el, ci despre mine. Te ador bloguleee!

Ultimul post

My last Picture with me.

O sa desfiintez acest blog. Las un timp acest mesaj sa-l vada toti ce-mi citesc blogul.

Nu ma intrebati de ce, nici nu ma rugati sa-l tin. Eu stiu cel mai bine de ce fac asta .M-am saturat sa plang pentru cineva care pur si simplu adora sa-mi faca rau asa, am inteles ca m-am inselat in multe privinte, drumul meu trebuie sa fie altul fie ca vreau fie ca nu. Eu nu mai pot continua plangand, nu mai vreau. Ajung niste lucruri simple sa te deranjez atat de mult incat lacrimile isi pierd numarul, pentru ca fluxul lor devine rapid, iar eu oricat as incerca sa le opresc nu pot, nu pot. Pentru ca altcineva le face sa cada, si am inteles ca lacrimile nu sunt simple picaturi de apa. Vin din interior, din suflet si tot timpul au un fundament.

Si o lacrima la cadere asteapta un zambet, insa atunci cand zambetul se lasa asteptat, este mai bine sa te afunzi intr-o patura groasa, sa le dai drumul absolut tuturor lacrimilor, sentimentelor bune si mai putin bune ce odata te-au facut sa cuprinzi intreagul farmel al universului,pentru ca acum au devenit stalpul de sustinere al unui plans pierdut, un plans ce nu-i nici crud, nici prajt bine, un plans monoton, tot timpul acelas.

Iar acum ma decid asupra acestei tristete, si ma intreb in sinea mea "Ce rost are?" As putea sa folosesc aceasi comanda a unui Messenger plictisit, dar prefer sa ma retrag eu de acolo de unde sunt mult prea in plus, dar unde eu ma simt cle mai confortabil, in anumite brate ce le-am crezut mult prea ale mele, mult prea pentru mine, dar probabil acum din cauza tristetii, le consider putin false.

Blogul asta ca si cartea mea de altfel au fost .. nu spun dedicate sau pentru o anumita persoana, ci din sucul unui fruct stors la cel mai reusit robot : sufletul meu . L-am stors si a scos atetea lacrimi incat m-am hotarat sa le adun pe toate, sa le adun intr-un loc, undeva unde sa le citesc si sa le recitesc mereu. Sa fie ceva de la tine si de la mine, ceva doar pentru mine, despre tine si despre noi, ceva al nostru dar doar al meu. Si vezi tu, si acum ma adresez tie, celui care-mi ceri "dispari ", poate acest blog, imi alimenta cu fiecare rand, cuvant, poza sau pur si simplu click pe acest blog, imi alimenta dragostea pentru tine. Dar azi ii deschid aripile, nu stiu cat o sa-si doreasca sa se indeparteze de mine, sau daca o sa reuseasca sa faca asta. Si chiar si asa eu am sa o las balta, chiar daca cineva imi spunea tot timpul

" Universul conspira!" ,

"Daca lupti pentru visul tau o sa se indeplineasca si daca-ti pastrez toata iubirea pentru el o sa fie asa cum sufletul tau isi doreste" ,

dar gata abandonez aceste motto-uri, chiar daca de cele mai multe ori a fost asa. Si nu vorbesc prosti, nu m-as minti pe mine insami, nu m-as alimenta cu niste minciuni si vise uscate, pentru ca marea este atat de larga incat as acoperi din nou cu lacrimi.

Cand mi-am dorit sa ma impac cu tine din suflet si am crezut asta, m-am intors de unde sunt acum si am fost langa tine, insa acum e inutil .. Si dureros ..

De azi nu mai depinde de mine sa continui sa te iubesc, si in fond daca tot afirm ca te iubesc, trebuie sa te las nu ? Sa fac ceea ce tu-ti doresti atat de mult, ok, bun asa sa fie.

Eu deja am strans destula putere sa ma por resemna, asta e viata si asa trebuie dusa. Ma asteapta o multime de bucuri, una mai are doar 5-6 luni, si o sa fie doar bucuria mea, si o sa ma bucure doar pe mine, chiar de nu-i corect,si probabil in ea o sa fie si cea mai mare putere si bucurie si poate asa o sa fiu sigura de ce trebuie sa-mi continui drumul si sa plantez peste toate florile uscate din drumul meu numai rasaduri de trandafiri, cat ma infloritori.

Si daca tot e ultimul post, hai sa scriu cat mai mult, nu sa ma fortez, o sa scriu pana cand lacrimile astea care-mi uda tot laptop-ul or sa se plictiseasca sa mai curga.

Si revin la ceea ce tot afirm, ceea ce tot se chinuie blogul asta sa-ti arate, tie, defapt care tie? Ca nici macar nu te mai recunosc, nici macar nu te mai cunosc, oricat as incerca cel mai mare motto al meu

" Nu conteaza nici cand, daca tarziu sau devreme stiu ca ai sa revi si sufletul meu am sa ti-l dau. Am multe de dat, nu stiu DACA TE MAI CUNOSC,dar am sa astept pana ai sa reapari."

Gata. Le sterg, nu conteaza, visele doar imi fac rau, nu mai pot crede in ele, nu mai pot crede in rasaritul ala atat de intens magic si unic, pentru ca zilele trec in credinta mea si eu numar decat lacrimi.

Sa stii ca eu chiar te-am iubit, eu chiar te iubesc si o sa te iubesc mereu, pentru ca am promis, da Dada, acolo unde esti tu stiu ca tu esti poate singura care ma sprijina cu adevarat si daca tie ti-am promis ce ti-am promis sa stii "zanuta mea" ca o sa mai sper in tine , dar cum am spus o sa las sufletul sa decida singur. Poate o sa fie cineva vreodata care o sa-mi placa si o sa-mi rastoarne iar sufletul; la 180 de grade, cine stie.. desi nu cred... Pentru ca eu te iubesc, fraiere ..

Somebody dreams about you every single night, but somebody's me....

P.S.: eu stiu sigur ca voi toti care-mi cititi blogul nu o sa ma uitati, indiferent daca intru sa nu pe mess sau dialogam sau nu prn mail. Sunt convinsa...!!! Oricum o sa auziti de mine, si de bine va promit!!!

Mi-ai luat Inima ;

Prea tarziu sau prea devreme
Sa privesc o poza-n care nu esti tu ,
Sa-mi pot deschide sufletul
Prea tarziu sau prea devreme
Sa-ntalnesc privirea senina a altuia
Ce se plimba prin viata mea.

Si as vrea sa nu stiu azi
Ce am vrut sa nu stiu ieri
Mi-ai lasat adanc o rana
N-am sa uit vre-odata
Zambetul care m-a fermecat.

Am un suflet care doare
Si-am avut atat de multa incredere
In tine si nu-nteleg de ce?
Ma-ntreb ea stie, ea stie oare
Ca o doar o alta sau poate, poate nu
Sau poate ea e ce cauti tu.

Mi-ai luat inima-n palma
Ca pe o lacrima,
Plin de patima
Si acum iti spun

hei,hei
Ce-ai mai putea sa-mi iei?

:(

Ruxandra Ducu: rhal
Ruxandra Ducu:
R Lina: eu
Ruxandra Ducu: ce faci ma printisor?
R Lina: sa zicem ca bine
R Lina: tu
R Lina: ?
Ruxandra Ducu: eu pe aksik..mai nimic
Ruxandra Ducu: mai stau putin si ma bag la somnic
Ruxandra Ducu:
Ruxandra Ducu: de ce sa zice ca bine??
R Lina: pai ce sa-ti zic
Ruxandra Ducu: ce-ai patit?
R Lina: plang deocamdata..peste vreo 10-20 de minute o sa-mi treaca
R Lina:
R Lina: nimic
R Lina: imi e si mie dor
R Lina:
Ruxandra Ducu: mm te cred
Ruxandra Ducu: dar gandeste-te
Ruxandra Ducu: k ai luat deja
Ruxandra Ducu: niste decizii
Ruxandra Ducu: si viata ta s-a cam intors la 90 d grade
Ruxandra Ducu: si trebuie sa mergi pe drumul asta
Ruxandra Ducu: cu fruntea sus
Ruxandra Ducu: oricat ti-ai calca pe inima
Ruxandra Ducu: si cat de dor ti-ar fi
R Lina: ..
R Lina: scuza-ma putin te rog
R Lina:
Ruxandra Ducu: ok
Ruxandra Ducu:
R Lina: ma duc sa ma sterg la ochii
R Lina:

Ruxandra Ducu: asa
Ruxandra Ducu: sterge-te la ochi
R Lina: dar nu mai scrie referitor la asta ca incep imediat sa palng
R Lina: sa ma calmez si vb apoi
Ruxandra Ducu: ok
Ruxandra Ducu: schimbam subiectul
Ruxandra Ducu: :é
Ruxandra Ducu:
R Lina: gata
Ruxandra Ducu: asa
R Lina: eu stiu
R Lina: ama les pentru viitorul meu
R Lina: stii
R Lina: e foarte usor cand esti in oras
R Lina: si spui
R Lina: adica etsi la tine in oras
R Lina: la tine in tara si spui
R Lina: "plec, ma duc, ma mut... o sa ajung pictorita, creator de moda, cacat "
R Lina: e foarte usor
R Lina: ptr ca tunci cand spui totul par roz, alb... pentru ca inca nu s-a definitivat mutarea, inca etsi acolo la tine in tara, la tine in oras
R Lina: si nu simti dezavantajele care, este logic ca sunt de n ori mai multe
R Lina: decat avantajele
R Lina: si cand am ajuns aici
R Lina: defapt de cand am plecat
R Lina: e imposibil sa nu plangi
R Lina: sa nu-ti para rai
R Lina: rau
Ruxandra Ducu: te cred
Ruxandra Ducu: dar nu renunta
Ruxandra Ducu: fruntea sus
Ruxandra Ducu: o sa te intorci si aici
R Lina: gata
R Lina: schimbam subeictul
R Lina: mai continuam apoi
R Lina: ..ca iar imi vine s aplang
Ruxandra Ducu: hai
R Lina: sau hai sa-l terminam acum si cu asta basta
R Lina: pai
R Lina: eu stiu c atrebuie sa itn capul sus
R Lina: si asa
R Lina: dar e foarte greu
R Lina: e greu
R Lina: numai de mutari si d-astea am avut parte
R Lina: si am ajuns la vb lui alex
R Lina: fug de el.. dar o sami fie mai rau\
R Lina: e greu
R Lina: e greu
R Lina: ma cac pe ele de extensii, de unghii lungi, de haine, de bani, masina, si alte chestii
R Lina: ca tot trista sunt
R Lina:
R Lina: e greu
R Lina: dar ma obisnuiesc
R Lina: viata e frumoasa atunci cand esti fericit
R Lina: dar ca sa fi feicit trebuie sa lupti si o sa lup
R Lina: lupt
R Lina: dar .. int oate alupta asta
R Lina: voi prietenii mei, unde ramaneti ?
Ruxandra Ducu: in suflet
Last message received on 07.04.2010 at 22:33
R Lina: ..
R Lina: mda..
R Lina: uneori de mult ce va am in suflet
R Lina: imi vine sa plang
R Lina: nu va vroiam in suflet
R Lina: va vroiam langa mine
Ruxandra Ducu:
R Lina: eu vb singura
R Lina: cum zicea andreea
R Lina: in clasa a7-a
R Lina: ca vb cu mine)
R Lina: eu vb cu toti
R Lina: ams cris pe un perete
R Lina: numele la toti
R Lina: si cu ce ma auta?
R Lina: ajuta?

Cum sa nu te iubesc?

Tot universul te descrie ca fiind cel mai magic astru. Daca tot universul ma impinge spre tine, marea se foloseste de valuri sa-ti transpuna zambetul, iar nisipul rece si incapatanat te picteaza in razele soarelui, eu cum sa nu te iubesc?
As vrea sa pot spune: l-am iubit, candva.Dar prefer sa spun ca-l iubesc, asa cum este el acum. SI-mi este dor de tine, pentru ca m-a facut sa-i povestesc de tine, ea, Catalina din luceafarul, nu eu .Si i-am povestit momentele esentiale. Si asa de mutl ador cum ajuta universul s ama indrgposteasca si mai mult de tine.Baietelul meu :( ..

IN schimb, imi este foarte dor tine

Poate era suficient sa respir, doar sa respir foarte lent.Poate era suficient sa recuperez fiecare bataie a inimii, dar ce rost are acum cand nu esti ?
Unde te afli tu in acest moment?
Pentru ca eu inca nu m-am putut obisnui, aprilie a venit, dar nu esti tu aici sau eu acolo, am sa te astept pana la sfarsit.

In schimr nu, azi nu mai exista timp pentru explicatii, nici pentru intrebari, daca te-am iubit , te iubesc sau m-ai iubit suficient, eu sunt aici si as vrea sa-ti vorbesc, acum. Acum..


Pentru ca se rup, inauntrul meu, cuvintele importante, cuvintele pe care niciodata nu le vei mai auzi , si le indes intr-o cutiute, si le fac sa iasa, doar pentru tine, una cate una aici.

Si le simti deja, cum iti saruta obrajul, cum se afla intre noi doi.

Daca-mi lipesti tu, nu le voi putea repetea aceste cuvinte, nu le voi mai putea pronunta.

In schimb, imi ploua cu amintiri, amintirile acelor zile cand alergam odata cu vantul.

Vreau sa visez ca-ti pot vorbi acum.Acum..

In schimb nu, azi nu mai este timp sa-ti explic, desi aveam deja o mie de lucruri sa-ti povestesc.Si in fata mea se afla atatea lucruri ce ma aduc la tine.

Poate era de ajuns doar sa respir, sa ti respir dragostea lent.Azi imi este asa dor de tine :(.

:)

Toata lumea asta vorbeste de tine, atat d clar, de exact, imi place cum unii te catalogheaza drept "strsant", pentru caeu stiu perfect ca nu esti asa. Altii te fac beat, in anumite situatii, iar eu stiu sigu ca daca ai fi beat nu ai actua asa,altii pur si simplu te barfesc pentru asa cred ca par mai interesanti, nu asta ar fi problema, pentru ca acum poate spui " de ce vorbesc eu de ei?", cand eu te jignesc fara nici cea mai mica retine, iar apoi plang in camera mea si oftez " de ce iar faci asa Raluco ?" Dar stii ce ma oftica cel mai atre? Eu te jignesc pentru ca te iubesc prea mult si ma doare asa in sufletul meu sa te vad cum si tu la randul tau imi aduci jigniri, iar daca tu spui ca la nimic altceva nu sunt mai buna ca tine, macar aici sa-ti arat ca sunt.

Atunci ei de ce te jignesc? De ce te barfesc, daca nu au nimic pentru tine? Unii cred ca ma pe mine ma pot oftica anumite chestii pe care tu le faci in momentul de fata, dar gresesc, eu te cunosc foarte bine, nu "ca-n palma", dar oricum. Si pot sa ma flu la mii de km distanta de tine, si tot te cunosc si te iubesc. Si nu au cum sa ma oftice, de ce? Pentru ca te-am iubit, tu m-ai iubit, eu am avut ceva ce ei nu or sa aiba niciodata. Si stii? Nu am avut, eu am! Te am aici, langa mine.

Si ti-as mai scrie, cat detest modul in care unii te barfesc, unii care chiar ah, au o legatura puternica cu tine.. Sa zicem ceva de familie? Si gata cu scrisul asta, baietel ca ma asteapta cineva sa-si faca nevoile afara. Micutul meu pet: Zoder. Ce coincidenta ca-l cheama ca pe tine.

..

Prima zi dintr-o noua carte pe care sufletul meu plapand indazneste sa o scrie, o carte care incep trist, o carte al carei inceput este udat de o avalansa de lacrimi, lacrimi ce inca isi continua numararea, nu le pot opri, nu am aceasta putere necesara.
Aceasta carte face parte din colectia cea mai imporanta , simpla mea viata, pe care eu am incurcat pe multe poteci. Dar astazi am ales un singur drum, cat mai departe de tine si tot odata cat mai aproape de magia ta. Am plecat si asa cum am promis , am luat cu mine prezenta ta, sufletul meu este plin de tine. Tu, "Valea" , "blocuri", prietenii tai aia pe care nu-i prea suport eu, o barcuta mica si neagra,

Alexa...

Sunt toate cu mine, dar cel mai important esti tu. Te-am luat cu mine, dar esti acolo...
Pot sa spun ca este inceputul cel mai trist al unei mutari din viata mea, si aceste mutari au fost multe, si frumoase, dar asta cea mai urata si cea mai trista.
Ma simt fericita aici, ma simt eu asa cum imi doresc, eu in camera mea, pe care mi-au pregatit fara sa uite nici cel mai subtil detaliu. AM impodobit-o cu tine . Toate tablourile din care tu ma privesti sunt pe fiecare perete ce-mi inconjoara micul paradis, dar tu n-ai sa vezi niciodata acest paradis.
Si daca tot nu-l poti vedea o sa-ti povestesc ... Camera mea este pictat in lila si verde. As fi preferat albastu ,dar de ce sa-mi amintesc atat de mult de ce-mi face rau ? Usa camerei mele sta tot timpul inchisa, iar pe ea este afisat un mesaj " Mic meu Univers este dincolo de usa" si " Ne-am cunoscut in timp, eu , tu marea si cerul . ".Inautrul ei, .. nu va povestescva pun poze. Am acolo toti prieteni mei pe un peret, am scris numele lor, cel mai mare este scris "Alexa", ea merita, pentru ca este persoana ... cea mai speciala pe care am putut-o intalni, o prietena ceti este prietena fara sa=ti ceara nimic in schimb,

iar restul ramane de descoperit :(.

Da... dar .. ajunge ptr azi ca... nu ma lasa lacrimile astea sa scriu.

Nimeni ca tine :(

Nimeni ca tine sa ma faca sa rad,
Nimeni ca tine sa stie atatea de mine,
Nimeni ca tine , sa-mi pot imparti
Rautatile, tristetile si dorintele mele de a trai.


Ai acel dar de a oferi liniste,
Stii sa asculti, pacea sa o aduci.
Ai virtutea sa ma faci sa uit,
Frica de a ma uita in intuneric
Doar tu ma poti intelege.


SI doar tu poti crede
Linistea fara un cuvant,
Doar o privirea este suficienta ca sa-mi vorbesti,
Pentru ca privirea ta pastreaza anii de momente inghetate
In amintiri pe care niciodata nu le voi putea uita.


Nimeni ca tine sa ceara iertare,
Nimeni ca tine sa valoreze aceste randuri,
Nimeni ca tine sa-mi dea protectia sa,
Ma ajuta sa merg cand mi-e greu si ma indeparteaza de durere.

Si vor trece anii si mereu voi cauta un plan
Ca sa se faca realitate visele ce
Le visam inainte sa adorm
Vrbind de timpul ce a ramas pentru mine.

Promisiuni

Eram fata-n fata si nu ne spuneam nimic.
"Tu stii ce simt" , si eu imi trag privirea .
"Intre noi s-a terminat, de asta iti spun Adio."
Mainile mele tremurande ce-ti acopereau fata,
Au inecat lacrimile ce se napustesc din sufletul meu,
Iti spun ca nu inteleg ce s-a intamplat cu tine,
Si te intreb printre lacrimi unde a ramas iubirea pe care mi-ai promis-o,
"Iti promit ca ai sa ramai mereu iubita mea"
Unde or sa ramane toate lucrurile frumoase pe care le-am trait ?
"Iti jur iubita mea ca nu am sa le dau uitarii.
Nu mai plange, si promite-mi ca vei fi fericita,
Chiar de stii ca maine nu voi mai fi langa tine.
Nu mai spune ca fara mine tu nu poti trai
Eu stiu bine ca incurand vei uita ce s-a intamplat,
Iubirea pe care o astepti, o sa vina,
Acea iubire pe care eu nu ti-o pot da.
Si cand vei fi cu el , eu voi fi o amintire
Pe care o vei uita. "
Noaptea s-a apropiat si am adormit in bratele tale,
O tacere enorma imi vorbea atunci cand tu visai
"Imi simt sufletul trist ca nu am invins sufletul"
Ai spus din nou.
"Iti jur ca te-am iubit si am fost fericit langa tine,
Iti cer sa ma ierti .."



I do , i do :( .