Ceresc

Ei au acoperit picaturile de ceara cu oceanul de lumini, au stins nori din inimile noastre.
Ei lasa drumurile murdare, fara speranta si cerul gol, dezgolit de stele.
Eu, incerc sa sparg sufletul in cuvinte si sa adun gandurile frumoase intr-un loc unde infinitul este limitat. Las staviile deschise , sa picure iubirea printre crengile castaniilor verzi.
Si tu faci paralela intre ¨eu si ei¨. Si tragi draperiile, ascunzi soarele si furi luna. Gandul este plin de aburi si inima cauta raspunsuri. Soptesc salcamii de pe marginea prapastiei, soptesc ecouri intristate caci paralela nu este intodeauna de partea mea.
Si totusi intr o intristare si iubirea ta, inaintez cu sentimente, alung ce mi face rau si iti gasesc explicatii, asa cum iert si nori de ploaia marunta de vara ce nu permite soarelui sa si prinda razele pe corpul meu. Si merg inainte.
Pe drum prafuit, deasupra oceanului de lumina, sub nori stinsi din inimile noastre, dar caut la orice pas un strop si un gram de iubire.
Si ma gandesc ca doar iubindu-te, poti fi ceresc.

Am observat ca mi place sa plang, asa din nimic. Sa ma gandesc la cel mai frumos zambet din lume si sa plang. Sa ma gandesc la cele mai frumoase momente si sa plang.
Sa ma gandesc ca luna o sa mi daruiasca o stea, si plang. Doar sa ma gandesc cat de putin mai e pana am sa mi primesc inapoi de la Univers privirea aia superba si zambetul pe care l am daruit lunii.
Imi place sa plang atunci cand valurile marii, danseaza samba peste nisipul ud si pictat de razele soarelui. Imi place sa plang atunci cand tu esti motivul sufletului meu, si cand eu pot sa scriu pagini in inima ta.
Imi place sa plang, sa plang de dorul tau, sa plang si sa micsorez distanta, sa plang atunci cand sub plapuma sunt doar voci, ce ma privesc, si privire ce mi soptesc : mai e putin.
Imi place sa plang si sa mi imaginez fel si fel de lucruri, fara sa mi dovedesc daca e adevarat sau nu.
Plang de iubire. Ce urat suna nu ? !! Dar toate lucrurile facute din iubire au un sambure ceresc.

Meu Portugal !!

PORTUGALIA!! Incerc sa sccriu in portugheza azi pentru lusitanii mei.

Eu quero falar portugues, nao muito bem, mas eu tento.

Eu estou triste, mas no descepcionada. Vivo le futbole da Lusitania, mas universo cospirando pra Espanha.

EU quero chorar, chorar e chorar muito.Eu quero dormir, e no meu sonho quero sonhar com Portugal Campeo.

Eu no falo muito bem portuques, mas eu amo este pais, este linguagem e eu voi fazer uma promessa. Aprendeer falar portugues melhor do que romeno.

Cristiano Ronaldo pra mi, voce e el melhor do mundo.

EU TI AMO PORTUGAL!!

Ptr ¨prietenele mele¨

Baiatul meu va iubeste si va adora pe toate, da da da!!! Dar va iubeste numai pe saltele ;;), that s the point, ca acum ce faca si el saracu!!! distantaa!!!

Oricum, printre altele ramane baiatul meu !!


Te iubesc!

A venit asa pe neasteptate, inca nu inteleg ce m a dat complet peste cap, nu inteleg absolut. Poate faptul ca cineva mi a spus ca a tinut la mine, intr un moment, ¨blondouu¨.
Cum ar fi fost lucrurile daca la momentul respectiv ai fi avut curaj sa mi spui?Poate as fi lasat lucrurile in urma, si as fi privit in spre total alta directie si acum poate as fi fost tot ¨blondouu de la m5¨, dar daca te ai decis tarziu sa mi spui.
Stii ca mi pare rau ?Ramai doar un f bun amic, si atat.Si un sentiment frumos.
Multumesc.

Dar m a dat peste cap, zau!! Te pupa blonda!!!
HAVE I TOLD I ACHE FOR U?

Esti din nou acolo, de fapt ai aparut cand m am simtit mai trista si mai singura. Am crezut ca m ai uitat, sau ca nu esti multumita de felul in care am mai multa sau mai putina incredere in tine si in univers.
Am crezut ca te ai departat pentru ca si eu ma cam indepartasem de credinta, de el, de sentiemntul pe care il port pentru el.
Si pentru faptul ca tu, adorabila mea luna, nu ai fost langa mine zilele astea, am crezut ca sentimentele mele pentru baietelul meu, nu mai sunt asa de intense, am crezut ca nu l mai iubesc si ca sunt mult mai fericita fara el, fara sa stiu ce si cum de el.
Au fost cateva zile in care m am scuturat de nisipul marii, de zambetul lui si de, dorul de el.
Poate am fost imuna la ce inseamna ¨Alexutu¨ pentru mine, sau poate el fara sa vrea a reusit sa ma indeparteze, sa ma faca sa nu mai simt ceva atat de frumos pentru el.
Dar tu, tu si intreg Universul ati aparut din nou, esti lipita de fereastra salonului casei mele, putin ratacita printre nori si inconjurat de multimea de stele.
Mi ai sopti, mi ai trimite iubirea ta printr un pescarus, dar pescarusii sunt departe de Madrid, dar imi trimiti prin aerul curat si prin vibratia inimii mele, te inteleg. Trebuie sa cred, doar asa am sa pot iubi, am sa l pot iubi in continuare.
Inca nu stiu, dar te privesc, nu stiu e vreau, stiu doar ca sunt la un pas f mic de implinirea visului meu celui mai mare, si tu stii. O colectie doar a mea de hainute, hainutele Lunii, hainutele Universului.
Sunt un pas si la cateva zile, de marele meu vis, pentru care am renuntat la tot ce inseamna iubire, prieteni si fericire, caci fericirea nu inseamna sa ai o cariera sau sa fi independenta, fercirea inseamna sa iubesti si sa fi iubita.
Dar uite ca roadele lacrimilor mele incep sa apar, si iti multumesc tie, Luna mea, caci visul meu se realizeaza mai repede decat ma asteptam.
Dar te rog nu mi fura sentimentul meu si iubirea mea pentru baietelul meu, nu ma indeparta de el, eu vreau sa l iubesc, imi doresc sa l iubesc, ca doar de aia tin atat de mult la visul asta cu hainute , ca sa fie mandru de mine, sa i dau bucurii. Si daca nu am sa mai simt pentru el, nu am sa l mai iubesc pe el si ma voi indrepta catre altcineva, crezi ca lucrurile vor mai fi lafel de frumoase?
Nu, si eu nu voi mai fi bine. Ajuta ma tu UNIVERSULE SA L IUBESC!! CUM L AM IUBIT MEREU, niciodata mai putin, mereu mai mult!!


Baietel, mai e putin si nu o sa se stinga!! Te iubesc si .. Iarta-ma!

Hey tu

Baiatul pitit printre ganduri, de ce trimiti norii la mine, crezi ca ador ploaia? De ce nu te gandesti ca si eu am trimis toama la tine, mi am ales soarele si luna, crezi ca am nevoie de altceva ?
De ce azi nu esti aici , de ce nu pot sa inteleg ca trebuie sa am rabdare? Hai sa transformam rabdare in ceva prielnic noua, in ceva atat de frumos ca si tine ?
Iar trebuie eu sa platesc un pret si tu sa fi ok tot timpul ?Iar am de trecut un rau, fara barca, fara vasle, doar innotand, si crezi ca e usor? Nu, dar stiu doar ca de partea cealalta a raului, esti tu.

NUESTRO ENCUENTRO EN UN AMANECER SERA HERMOSO Y LO SE TE RECONOCERE !!

Azi sunt trista, sunt foarte trista, da sunt trista. BUCURATI VA!!! OLE!!
In fost asta isi dporeste toata lumea. Inca nu pot sa inteleg de ce eu ma chinui sa lupt pentru tine, cand toti ceilalti nu vor asta.De ce va zbat, de ce sper cand sufletul meu nu mai vrea sa astept, s a saturat de atata asteptare si de cuvinte.Am nevoie de fapte concrete nu de cuvinte, nu de minciuni.Inca n ai invatat ce ma deranjeaza si ce nu?
Inca n ai invatat cel putin sa le faci sa nu ma mai doara ?!
Ti am explicat in n feluri, cu cuvintele male , care stiu ca nu au fost de cele mai multe ori cuvintele potrivete, dar au fost cuvintele mele si de fiecare data au venit din suflet, cel putin cand a fost vorba de tine , cand e vorba de tine si cand va fi vorba de tine.
Dar nu pot sa lupt, cum sa lupt de una singura, si sa primesc la fiecare pas lovituri, si tu, nici macar tu nu le opresti, ba din contra.
Am inteles , ce iti pasa tie ?!
Stiu ca trebuie doar sa cred si ca Universul e langa mine si va fi cu mine, atata timp cat imi pastrez credinta, dar daca tu faci d astea crezi ca o sa mai pot sa lupt?O sa duc batalia pana la sfarsit ?

Si nu, nu e vorba ca mi spune cineva anume ceva despre tine, sau ca mi povestesc diferite fete aventurile voastre, unde tu ba le iubesti ba nu, ba le promiti ¨ca noi doi ne insuram¨, ba nu, unde ele spune ceva si tot ele se contrazic. Tu, cu astea am invatat sa merg inainte.Ba din contra, am invatat sa tin capul sus si sa cred doar ceea ce simt.

Si ce simt? Ca te iubesc si ca ma iubesti , bun.Dar mai simt si ca vrei altceva, ca doar distanta iti permite sa faci ce vrei, cand vrei si unde vrei.Eu sunt pusa sub semnul unei presupuneri, literalmente nu aflu, da si daca as afla poate nu as crede, dar simt. Si chiar crezi ca setimentele ma pot insela?


Si nu inteleg cum azi e verde si maine e albastra, nu lucruri vor fi verzi ori vor fi albastre. Si daca nu te decizi tu, cel in care am ingramadit toata firea si sentimentele mele, voi rupe lantul si ma voi decide eu. Si voi alege ceea ce mi va da putere sa merg inainte si sa ma iubesc pe mine.

Eu nu ma mai tarasc in minciuni, nu mai sari gropi adanci si nici nu mai ocolesc lacuri putrede.
Cand iti e dor de o persoana, iti e dor..Se simte, se vede. Tu ii demonstrezi persoanei respective ca ti e dor, ci nu ea sa scoata de la tine.

Nu eu si de data asta!! Ca de 2 ani plang si trag, uneori chiar simt ca tragi si tu cu mine spre aceeasi directie, dar alte ori nu mai stiu ce simt din partea ta, nu mai stiu ce vreau din partea ta.
Si cel mai rau e ca cine trebuie sa ma inteleaga pe mine, iti da tot tie dreptate, tot tie.
Si urasc, daca pana acum nu ti ai dat seama, dupa atata timp, inca nu ai putut sa realizezi URASC, DETEST sa mi spui suna ma, si apoi nu mai raspunzi.Spune clar : nu vreau sa vb cu tine, nu pot sa vb cu tine, nu am timp sa vb, ma tine o musca , o fufa sau ce vrei tu.Dar spune mi adevarul.

Pentru ca tot distanta asta nenorocita ma face sa accept, sa accept orice vine din partea ta, nu si felul in care ai procedat tu in seara asta, nu si felul in care ai procedat tu azi pe ziua, nu.


Si mi am reptat si mie si tuturor de n ori acelas lucru, nu vreau sa mi spun eu mie : GATA!, nu vreau inca nu, inca vreau sa te iubesc si sa fi cel mai dulce baiat si singurul baiat dulce din viata mea, inca nu vreau sa ma uit in jur, vreau doar sa ma uit la tine, dar daca tu nu ma ajuti, inconstient o sa ma uit in jur, si n am sa mai iubesc.


Ti am zis ca vreau doar sa ai incredere!!
Universule raspunde mi tu ? Cer mult incredere? :((:((.

Ajuta l pe Vladut

Vladut crede in minuni!


De la 1 an Vlăduţ face transfuzii la un
interval de 3 săptămâni la Institutul de Hematologie Bucureşti. Mare ne este
durerea când îl vedem că sângele donat de alţii îl remontează pentru o scurtă
perioadă, întrucât hemoglobina îi scade la 6-7 iar fierul în exces se depune pe
organele interne, afectându-i chiar creşterea. La vârsta de 3 ani a început un
tratament pentru eliminarea fierului care constă în perfuzii pe care eu, mama
lui, eram nevoită să i le fac de 3-4 ori pe săptămână (câte 12 ore fiecare). La
aproape 4 ani am hotărât să-i administrăm un medicament străin (EXJADE) care
ne-a costat aproximativ 20 milioane pe lună. Acest lucru s-a întâmplat până a
împlinit vârsta de 5 ani când a intrat într-un program naţional şi nu ne-a mai
costat acest medicament. Este mai uşor acum pentru copil întrucât zilnic ia
acest comprimat efervescent şi nu mai este supus tratamentului traumatizant.
Însă nouă ne este foarte greu să ne gândim că el creşte şi vor interveni
modificările în sistemul osos din cauza acestui exces de fier din organism.

Am încercat în urmă cu 2 ani să găsim un donator internaţional (noi,
părinţii, nu suntem compatibili). Medicii din Italia nu ne-au dat speranţe
deoarece probabilitatea este foarte mică în a găsi un astfel de donator. Singura
soluţie este un donator din familie. ….dar Dumnezeu nu ne-a lăsat şi ne-a trimis
o MINUNE de Sfintele sărbători de Paşte… pe Maria,
sora lui Vlăduţ care este
compatibilă 100% cu el. Este o poveste care pe mulţi i-ar infiora gândidu-se la
ce risc ne-am asumat. Am avut însă încredere în Dumnezeu şi în testele pe care
le-am făcut şi avem o fetiţă sănătoasă, care îl poate ajuta şi pe Vlăduţ.
Dumnezeu ne-a purtat de grijă.

Acum aşteptăm să avem semnalele
solidarităţii umane în rezolvarea acestui caz, pentru ca şi Vlăduţ să fie
sănătos. Am avut sprijinul unor emisiuni Tv, pentru mediatizarea cazului… Au
existat OAMENI CU SUFLET MARE care au facut donatii ….. S-au organizat
spectacole umanitare….. Însă banii tot nu ajung, deoarece este vorba de suma de
150.000 de euro!

Ma poti ajuta depunand donatii intr-unul din aceste
conturi:

Titular cont: DECU MAGDALENA
Cont RON:
RO58BRDE120SV08158661200
Cont EURO: RO54BRDE120SV08158741200

Titular
cont: DECU VLAD–ANDREI
Cont RON: RO76RNCB0098084711910001
Cont EURO:
RO49RNCB0098084711910002

Pentru mai multe detalii poti apela la...
GRAMA FILOFTEIA (bunica lui Vladut care este inspector scolar)
email:teiagrama@yahoo.com

Tot din Mihaela Radulescu NIste raspunsuri

Rar gasesti carti scrise din sentimente persoanale atat de , cum sa i zic, scrise cu suflet.

Mihaela Radulesc - Niste Raspunsuri.

“Continuă să colecționezi trupuri, gemete și fiori. Știu că asta faci, îti place la nebunie să fii colecționar, dar nu proprietar, nu vrei să-ți aparțină nimic din ce aduni.”

“[...] mi-am dat seama că îmi plac bărbații care par să aibă niște răspunsuri, nu mereu întrebări la care sa răspund eu…”

“Dorul de dor – când ai prefera să te chinui din nou, decât să fii un om atât de singur.”
“[...] știu sigur că unui bărbat îi trebuie mult mai mult curaj să plângă decât să fie de piatră, așa că admir ca pe o operă de artă orice față plânsă de bărbat.”

“Când plânge o femeie, nu întotdeauna un bărbat e de vină, dar el e mereu una dintre lacrimi.”

“Vorbesc doar pentru cei cărora le strălucesc ochii a inteligență, le vibrează sufletul a dragoste și îi bântuie fiorii cu care ar deschide oricând o ușă interzisă…”

“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de “te iubesc” și “mi-e dor”, căci mă simt mai puțin egoistă.”

“Până și la teatru actorii au o zi în care nu joacă – luni e ziua când sunt oameni obișnuiți, nu joacă pe nimeni, nu îmbracă niciun costum, nu pleacă în nicio epocă.”

“Adevărul despre frumusețea unei femei e mereu în ochii celui care o iubește.”

“Și să nu credeți că vara vine doar o dată, ci de fiecare dată, cu aceeași ciclitate, dupa ierni grele sau ornamentale… Vara vine la toți, dar rămâne la cei care o strigă pe nume, eu așa am înțeles…”

“Îmi las ochii pe mare, să plutească și să nu încarce gândurile. N-am prea multe acum, domină doar iubirea și câteva griji pe care mi le fac pentru păstrarea pe termen lung a acestor sentimente copleșitoare. Și a acestui bărbat, care mi-a resetat creierul și sufletul. ”

“Toți suntem cobaii unui studiu, la un moment dat. Și rareori dezamăgim experții. Poate doar murind din greșeală, nefăcând față experimentelor extreme…”


“Bărbatul acesta sigur există. E iubirea vieții mele. Și e chiar acum în mine, alături de femeia care mi-a adus aminte ca sunt.”

“Ceea ce unora ni se pare ridicol, pentru alții e sublim. Ceea ce unora ni se pare jenant, altora li se arată a libertate.Ceea ce ne excită la culme, pe alții îi adoarme.”

Cine mă poate împiedica să scriu, de pildă, despre iubirea tulburătoare dintre un cerc şi un cub, care visau să renunţe la perfecţiune şi să se transforme de dragul de a fi împreună într-un banal triunghi?... Matematic, ştiu, e imposibil. Scriitorul însă, exact ca iubirea, poate face totul posibil, dacă are îndrăzneala de a stabili regulile lui, cu care, eventual, să fie de acord măcar un om...
Dorul e rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat în viaţa ta.

Am ales să trăiesc cu detaşarea păsării călătoare: dacă e anotimpul fericirii mele, stau şi-i ofer lecţii gratuite de zbor... Dacă vine ceaţa, şi peste ceaţă, frigul, şi peste frig, îngheţul, plec cât pot de repede în zări calde, ca să nu mor iubind...

e simplu , esti un normal ciudat-

E acea senzatie de dor ce iti accelereaza bataile inimii, iti clarifica fiecare miscare si iti aduce aproape de suflet rezultatul unei ploi de vara, si anume curcubeul de iubire.
E acea senzatie ce inveleste frigul de caldura si lasa inima sa si deschida drumul din nou spre tine, iar si incaodata spre tine.
E aceas senzatie in care esti tu, tot tu. Si nu se schimba niciodata decat se mareste, si astazi a fost atat de aproape incat am inteles ca sa fi nerabdatoar inseamna, nu sa n ai incredere ci sa iubesti ceva mai mult decat o face universul.
E simplu si ciudat cum ideile se amesteca pe hartie si sufletul trage semnul exclamarii la final. Cum sufletul, creionul ce scrie, nu se opreste din iubit nici atunci cand radiera trece peste.
E simplu, e ciudat caci radiera oricat ar fi de radiera tot n ar putea sa stearga cuvintele in care sufletul meu e spart, caci la fiecare doua cuvinte tu torni rigips, pentru ca sufletul sa nu fie sters.
Si e senztia simpla si ciudata in care gandurile au un zbor lin, si papagali o voce domala, iar cerul ce sa iti mai spun e bucuros ca stelele si tu, il inconjoara.

E simplu si e ciudat.

Niste Raspunsuri MR

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.

Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.

Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…

(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)

cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…

Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…

Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…

Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…

Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)

De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)

Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…

Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…

Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…

Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…

Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.

23 iunie !

Azi este 23 iunieeeeeee !!!Nu, nu ma bucur pentru ca e 23 iunie, si automat e clar si frumos, e vara. Nu!!

E 23 iunie, si e 23 iunie cand.. caaaaaaaanddd ?!!!

¨E verisorul meu¨.. ¨Andruto de cine vb asta ca ma seaca¨ .

¨Cum fata sa nu l stii ? Umbla ei mereu.¨

¨Raluca .Incantata¨ , pentru todeauna incantata.

T E. I U B E S C !!

Mi am definitivat zborul in aerul inabusit din incaperea rece, dar plina de speranta.Si te zaresc in fata mea, acelas zbor si aceleasi aripi, inca nu deslusesc cum poti zbura pe albastru cerului cu aripile ce ma sustin deasupra norilor, pe bucata de manta albastra.
Ai un drum croit cu safin, vantul iti este motor si soarele te ghideaza spre inaltul mistic al gandurilor mele.Drumul nu pare greu, ci destul de usor, insa este anevoios. Imagineaza ti cum ar fi un pescarus sa-si creeze o rochie din matase intr o secunda, unde ar fi bucuria de a lupta pentru rochita sa? Asa si Universul ne-a dat aripi, ne a dat un drumul si ne a dat speranta, se spune ca trebuia sa le impartit la doi, dar noi le am lasat intregi, ne am adunat pe noi intr-unul.
Si acum imi definitivez sufletul, intr o privire si intr-o imbratisare, si o rog pe Ruxandra sa mi repete motto-ul meu ? ¨Universul Conspira¨ si o las sa si continue drumul ei.


Neata, n a iesit!

Lasa mi gandurile sa ti alerge prin inima, sa dansez si sa cante sonate vechi de vara.
Lasa mi visele sa te acapareze in fiecare moment, sa te aibe actor pricipal si sa se transforma intr o realitate incocenta.
Lasa mi bratele sa si gaseasca drumul, cusurul peste pielea ta firava, sa te alinte si sa te iubeasca.
Lasa mi ochii sa fie magici, sa te priveasca adanc si sa si inverzeasca verdele profund.
Lasa mi inima, sufletul si simtirile sa fie matasea inimii tale.

Daca te as avea in acest momement langa mine stii ce ti as spune? fura soarele, piteste norii, acopera cerul si inveleste marea.Cheama stele, da volum tacerii, stinge ziua si lasa ma sa ma pierd dar nu ma intreba unde, caci am sa ma pierd cu tine.
Ai sa-mi spui posibil ca sunt nebuna, si am inceput iar cu ciudateniile mele ori ca nu poti fura soarele, e prea departe de tine, dar eu iti amintesc doar ca tu esti mai stralucitor ca el.
Am sa fiu dezamagita cand am sa mi spui ca nu poti piti norii, nu ai tu atata putere , si am sa ti spun ca nori se vor piti de dragul tau, asa cum si marea o sa se lase invelita cu privirea ta si stele or sa vina sa ti tina companie.
Iar tacerea o s aprinda glas, si ziua se transforma in noaptea pentru ca Univers, te a ales pe tine sa te iubeasca.

Cand ai sa vii!

Si azi mi am lasat din nou mintea sa zboare, a strabatut orizontul si a depasit barierele infinitului, si acolo atat de departe , fara nimic s a imaginat langa tine.
Totul a prins viata, suraset si culoare.Si acest tot mi a trezit un presentiment adanc, pe arculiris al sufletului meu.

Nu conteaza nici cand, daca tarziu sau devreme, stiu ca ai sa ajungi si sufletul meu am sa iti daruiesc.


Esti cel pe care eu mereu l am visat, scateia ce mi lumineaza firea.
Reintalnirea noastra intr un rasarit va fi frumoasa si stiu am sa te recunosc.
Unita cu tine, eternitatea, cu mainile tale voi atinge, doar cu ochii tai voi privi.

Am multe de dat, nu stiu cat de mult te mai cunosc, dar am sa astept pana ai sa vii tu. Va fi atat de magic, atat de intens si unic, atata iubire de dat cand ai sa ajungi.

Mi te imaginez aproape de mine, prezenta ta o pot simti, mi te imaginez alaturi de mine , esti magic, unic, real.



foarte putin pana cand luna si soarele or sa coboare pentru mine, si o sa mi aduca baietelul meu !!!

Ce inseamna iubirea?!

Daca vrei sa fi iubit, trebuie sa iubesti.
Adevarate povesti de iubire, niciodata nu se termina.
Stii ca esti indragostita cand nu poti dormi, pentru ca realitatea este de n ori mai frumoasa decat visul.
Daca stiu sa iubesc, este datorita tie.
Primul lucru pe care trebuie sa l faci in iubire, este sa asculti.
Ratiunea vietii este sa iubim si sa fim iubiti.
Nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca, doar poti sa demonstrezi ca meriti iubire.
Nu putem alege pe cine sa iubim, ci doar sa decidem de la cine sa primit iubire.
Te iubesc nu pentru ca esti perfect, ci pentru ca esti al meu.
Persoanele care se iubesc isi spun mii de lucruri fara sa si vorbeasca.
Iubirea transforma o viata normala intr o poveste cu zane.
Iubirea nu este un cuvant, o actiune, este cel mai mare lucru posibil, si asa incape in sufletul omenesc.
Iubirea inseamna si rabdare.
In viata, faptele spun tot, in iubire, ochii.
Traim unde iubim.
Nu ti lovi niciodata iubita,nici macar cu o floare.
Tine un ochi deschis sa ti intalnesti iubirea, si doi inchisi sa o menti.
Cand doua persoane se iubesc, nu se privesc unul pe altul, privesc in aceeasi directie.
Niciodata nu vom stii totul despre iubire, dar in fiecare zi impreuna ne vom invata ceva nou.
Un simplu sarut poate sterge ani ani si poate reimprospata sufletul.
LUMEA NU ESTE UNDE TRAIESTE, CI UNDE IUBESTE.
Ceva frumos este fericirea eterna..


te iubesc gandacel ;;):

Bau!!

Deci, bine!!

Stii ca te ador ? ¨Mai Ralu!!¨

Absurd ego.

Nu ti cobori inca ploapele, lase le aruncat peste azurul privirii mele.Te as privi la nesfarsit , dar uneori esti departe. Acum pielea tanjeste dupa atingiri, in inima si in suflet.
Soarele prajeste setimentele, cerul intareste iubirea si mare te aduce mult mai aproape.
Acum toate se impleticesc in acelas dans, pe care inima mea il invata de ceva vreme buna.Gandurile prind si ele fibra de matase, nu pot spune ca e ceva nou sau vechi, totul e constant, inima simte, sufletul doreste si gandul, gandul te iubeste .Si constantul asta atinge recorduri cu zi ce trece, pentru ca inima desi n are putere sa se mareasca fizic, sa stii ca ea se mareste, n are limita.
Dar are capacitate, capacitatea sa iubeasca.
Nu ti cobori ploapele, sa incercam sa coboram un nor, si cu el sa ne pierdem, intr un paradis pe care l as descrie simplu ¨rup din fericire¨. Sa lasam doar stele sa ne arate asa cum suntem, eu , tu sau tu, eu .
Acolo,pe nor o sa ti poti cobori ploapele, dar stii ?! Asta o sa te impinga luna sa faci, pentru ca Luna o sa mi fie complice, ce absurd suna, complice intr un ego de contemplare. Ciudat, da. Al dracu de ciudat, dar intens de adevarat.
M-as ascunde uneori de gandul tau, mi se pare greu sa te iubesc, dar atat de mult imi place greul asta in cat, o sa te iubesc atat de mult incat o sa ma doara.
Cine n are vrea sa l doara de prea multa iubire, sau de constrangerea fericirii ?! Si totusi eu pot spune ca tu reprezinti tot. Viata, aer, pamant, paradis, luna, marea si toate chestiile de care abuzez la fiecare postare, dar nu. Tu nu esti lucrurile astea. Esti ceva mai celestial.
Esti un sentiment, un suras, o privire. Un zambet, un zambet ce l port mereu, ce mi da putere si speranta.

Esti insusti un paradis, un paradis terestru. In care as trai pana n veci. :X

Universul conspira

Nu e greu sa ai sau sa fi ceea ce ti doresti, atunci cand iti doresti cu adevarat si ti unesti gandurile, sentimentele si sperantele spre ceea ce vrei sa fi sau sa ai cu adevarat.

Eu vreau sa te iubesc, sa te iubesc azi asa cum te am iubit ieri si cum te voi iubi maine, si stiu ca Univers imi va da drumul prefect spre acest lucru.

Nu e greu sa astept ziua cand intalnirea o sa fie magica, unica si intensa. Pentru ca se va intampla, pentru ca tu o sa fi cu mine, langa mine si numai pentru mine.

In schimb e greu sa pasesti cu dor, e greu sa ma gandesc doar ca eu sunt aici si tu esti acolo, ca distanta taie intalnirea, taie contactul , taie mangaieri, dar nu taie speranta, mareste chiar dorul si iubirea.

Nu e greu sa ajung la ceea ce mi doresc, asa cum nici marii nu i este greu sa mi atinga picioarele obosite, si pentru ca nu e greu vino cu gandul marii, vino si fericeste tot.

Las gandurile rele, celor ce vor sa le opreasca, pentru ca un gand rau nu inseamna iubire, si eu vreau atunci cand esti implicat tu intr-un lucru in viata mea sa fi implicat cu iubire, cu speranta cu magie.

Acum inteleg Universul, inteleg de ce mi te-a adus, pentru ca eu imi doream un print nu foarte print, cu un zambet superb si ... si ce mai, o persoana ca tine, si acum esti in viata mea, ai cu tine sufletul meu si mai ai o comoara, cele mai frumoase sentimentele ale mele.

Acum ii cer Universului o noua conspirare, si va conspira, si stiu ca visul meu va fi implinit.

Si da, te iubesc si te voi iubi!!! Un baietel am, atat!

Ai sa vi cu gandul marii, vino si fericeste tot.

Povestea

Am scris o bucatica din povestea pe care universul a inceput sa o croseteze pe un material vechi de matase.

Soarele a scris inceputul, mi l-a citit intr-unul din visele nocture de ieri, dar am fost atat de vrajita de felul cum soarele descria fiecare cadru incat ar fi pacat sa scriu si eu aici, si sa omit vreun detaliu.

Povestea a fost continuata de Luna, se faceau ca toate erau fericite, copilul lunii avea un zambet diferit, aripi de matase, si adiere de vant in privire, si-mi povestea cu o voce domoala, incat fulgii de nea mi au atins aevea buzele si m au inghetat intr o frenezie de cuivnte, apoi Universul mi-a inmanat mie povestea sa o continui, imi acorda aceeasi incredere pe care eu i o acord lui de fiecare data si in fiece moment al meu prin barcuta vietii.

Insa m-a rugat sa o continui folosindu-ma de cuvintele tale, sa o scriu pe o plaja, unde cerul sa ma poata privi clar si sa-mi dea in dar o privire.Acum eu imi caut slapi cu care am sa pasesc pe malul uscat si bratele cu care am sa tin hartia pe care o sa mi astern gandurile.

Slapi sunt acolo unde Luna mi a lasat prosopul albastru al stelelor, unde aripile de matase isi gasesc tot timpul un purtator ceresc.Imi lipsesc bratele, si cuvintele tale.

Nu, gresesc, nu mi lipsesc, doar ca este prea devreme sa ti le cer, asa ca mi ramane rabdarea, si prefer pana una alta sa ma balacesc in gandurile marii. De ce sa le mai numesc valuri, cand ele imi aduc semne si sentimente legate de tine? Si cu fiecare val ce saruta malul, marea ne mai sopteste o traire de a ei.



Poate asa o sa realizez ca tot Universul te iubeste atat de mult cat te iubesc si eu, si fara tine fara iubirea pe care eu ti o port, fara norii ce te transpun in gandul meu si fara aripile de inger ce mi te au daruit intr-o noapte ploioasa, Universul nu ar fi atat de magic precum se arata. Pentru ca in miijlocul Universului tu esti luminita ce tine speranta, magia si unicitatea aprinsa.

Si in mijlocul marii in care eu ma pierd acum sta ascunsa iubirea ta, iubirea ta pentru sufletul meu imbibat de fosnet, fosnet aiurea.



Baieteeeel tare imi e drag de tine !!! Ha!

Nisipul e rece, cerul e liber, plin de iubire si vesel.Marea isi arunca privirea spre noi, printre genele negre si lungi ale soarelui zambitor.

M-as pierde in bratele calduroase ale marii, dar prefer sa ma pierd prin visele cu tine, sa ma intind pe prosopun incalzit de razele soarelui, si sa ma invelesc cu marea, asa timpul va trece mai repede, soarele va calatori mai mult si marea ma va apropria de tine.

Si las valurile sa-mi gandile picioarele, stropi din mare sa-mi curga pe trupul micut si parul sa-mi flutere-n vantul ce-mi sopteste sa stau si sa astept, si astept.

Dar soarele nu cunoaste asteptarea, isi pleaca bratele peste marea albastruie transformand cerul intr-o manta turcoaz, pe care am aruncat ramasitele de acorela galbena, ce a prins o forma instelata.

Si in timp ce soarele saruta marea, nisipul mi se pierde printre degete, stele incep sa valseze, valurile atinge usor corzile chitarii mele si Luna isi face aparitia.

Dorul ma inabuseste din nou si lacrimile prind viata, si cu cat un nou val atinge malul aproape gol, asa amintirile imi apar desenate parca pe o bucata de cer.

Desenez cu degetul un zambet, stele mi se altura si mi formeaza o privire, iar luna zmabeste de departe.

Vantul incepe si ele sa adie usor, fusta alba si lunga prinde diferite forume, in timp ce parul zboara usor in jurul ochiilor mei verzi, si i spun bun venit.

In sfarsit totul e pace, eu si prietenul meu Universul putem incepe a povesti. M a asez pe nisip, in fata mea sta mandra marea ce mi va povesti ultima peripetie, cerul este undeva deasupra isi asteapta randul la povestit, luna ma priveste , sta atat dde aproape de mare, cer si de mine. Soarele ne modeleaz aprivirile, iar stelele imi aduc toti prietenii aproape de suflet.

Dar valurile s au retras, imi arunc picioarele in mare, dar nu nu s au retras. Un nou val imi aduce o sticlua, aparent goala, insa inautru are un mesaj. ¨Si eu sunt aici, trebuie doar sa te uiti atenta in sufletul tau

Baby Love

Tu esti iubirea mea,
Tu faci soarele sa rasara,
Esti tot,absolut tot ce as fi putut visa vreodata
Tu esti iubirea mea,iubirea mea
Tu faci soarele sa rasara,oh baiete
Esti totul,totul,totul,totul pentru mine

Nisipul e rece, cerul e liber, plin de iubire si vesel.Marea isi arunca privirea spre noi, printre genele negre si lungi ale soarelui zambitor.

M-as pierde in bratele calduroase ale marii, dar prefer sa ma pierd prin visele cu tine, sa ma intind pe prosopun incalzit de razele soarelui, si sa ma invelesc cu marea, asa timpul va trece mai repede, soarele va calatori mai mult si marea ma va apropria de tine.

Si las valurile sa-mi gandile picioarele, stropi din mare sa-mi curga pe trupul micut si parul sa-mi flutere-n vantul ce-mi sopteste sa stau si sa astept, si astept.

Dar soarele nu cunoaste asteptarea, isi pleaca bratele peste marea albastruie transformand cerul intr-o manta turcoaz, pe care am aruncat ramasitele de acorela galbena, ce a prins o forma instelata.

Si in timp ce soarele saruta marea, nisipul mi se pierde printre degete, stele incep sa valseze, valurile atinge usor corzile chitarii mele si Luna isi face aparitia.

Dorul ma inabuseste din nou si lacrimile prind viata, si cu cat un nou val atinge malul aproape gol, asa amintirile imi apar desenate parca pe o bucata de cer.

Desenez cu degetul un zambet, stele mi se altura si mi formeaza o privire, iar luna zmabeste de departe.

Vantul incepe si ele sa adie usor, fusta alba si lunga prinde diferite forume, in timp ce parul zboara usor in jurul ochiilor mei verzi, si i spun bun venit.

In sfarsit totul e pace, eu si prietenul meu Universul putem incepe a povesti. M a asez pe nisip, in fata mea sta mandra marea ce mi va povesti ultima peripetie, cerul este undeva deasupra isi asteapta randul la povestit, luna ma priveste , sta atat dde aproape de mare, cer si de mine. Soarele ne modeleaz aprivirile, iar stelele imi aduc toti prietenii aproape de suflet.

Dar valurile s au retras, imi arunc picioarele in mare, dar nu nu s au retras. Un nou val imi aduce o sticlua, aparent goala, insa inautru are un mesaj. ¨Si eu sunt aici, trebuie doar sa te uiti atenta in sufletul tau.¨

Dragoste prin har.

Imi amintesc ploaia de pe acoperis, in acea dimineata de iarna si toate lucrurile pe care as fi vrut sa ti le spun.Am crezut ca sunt doar cuvinte suparatoare venite de nicaieri si fara un motiv anume, erau doar niste sentimente ciudate.
Dar momentele astea m-au adus astazi departe, si tu stai la intrarea viselor mele, plans, si as vrea sa ti promit ca am sa ma intorc inapoi, promite mi si tu va o vom face amandoi.

Am spus ca nu am venit aici pentru a te parasi, nu am venit aici sa te pierd, nu am venit aici crezand ca voi fi departe de tine.Nu am venit aici pentru a afla cum sa ma indepartez.Am venit aici pentru ca exista un punct slab, ce azi este puternic si plin de credinta si ma aduce aici puterea dragostei sa ma intorc in inima ta.
Ce simt e
Dragoste prin har.

Si mi amintesc de drumul de pe care tocmai am plecat cu lacrimi in ochii..La inceput masina parca nu vroia sa porneasca, pana am ajuns la destinatie, si comoara pierduta s-a gasit in distanta. Luminita de la capatul drumul nu a fost chiar la capat, ci pe drum.Am gasit o cabina telefonica si te am sunat, iar de atunci am zis ca am sa astept sa ma astepti cat ma vei astepta si am pus toate sentimentele rele intr-o cutie, si le am aruncat departe pentru ca azi contam doar noi.

Si asta m-a facut sa mi dau seama ca in timp exista un moment doar pentru tine, momentul vietii mele.Si nu voi putea uita niciodata, putem lasa totul in urma, pentru ca atunci cand a existat o indoiala iti aduc aminte ce ne am spus : ¨Promit.¨

Am spus ca nu am venit aici pentru a te parasi, nu am venit aici sa te
pierd, nu am venit aici crezand ca voi departe de tine.Nu am venit aici pentru a
afla cum sa ma indepartez.Am venit aici pentru ca exista un punct slab, ce azi
este puternica si plin de credinta si ma aduce aici puterea dragostei sa ma
intorc in inima ta.
Ce simt e
Dragoste prin har.

Multumesc baietelul meu ca esti special!!

Universul Conspira!

Gandeste te ca pe la 3 noaptea, soarele isi doreste sa apara, isi spune in gandul lui ¨Am sa apar¨ si apare.
Gandeste te la ceea ce te intristeaza cel mai mult in acest moment. Te ai gandit?
Gandeste te la ceea ce ti ai dori cel mai mult sa se intample acum, sa ti dispara tristetea ?!
Nu i asa ca e frumos sa vezi cum in vis totul se poate? Crezi ca daca na r fi posibil in viata reala, ar fi posibil in visare ?
Mai gandeste te odata la ceea ce ti ai dori cel mai mult sa se intample in acest moment. Vezi cat este de placut ?¿ Daca te gandesti si sper vei modela Universul dupa propria vointa, vei lupta pentru visele tale iar Universul si visele tale vor lupta pentru realitatea pe care ti o doresti.
Si aminteste ti ca orite lacrimi versi pentru un vis, oricat de dureros ar fi sau oricat de imposibil ar parea, speranta si increderea vor invinge !

Nu am crezut niciodata ca implinirea unui vis cere lacrimi, lacrimi din adancul sufletuliu, formate dintr-o tristete, ce te apasa si te doare.
Poate niciodata nu o sa-mi ajunga cuvintele sa descriu perfect ce simt acum, sau ce inseamna sa fi departe, departe de tine,departe de sufletul tau, de sentimente si de propriile tale fapte.Suna aiurea, dar este adevarat.
Am crezut ca totul avea sa fie roz si frumos, ca din prima zi cand voi incep sa lupt pentru visul la care tin enorm si in care cred cu tarie ca intr-o zi se va indeplini, totul va fi bine, ca din prima voi voi avea parte doar de zambete si ca toata lucrurile rele si grele din viata mea vor dispera.
Dar nu a fost asa, caci distanta si dorul au accentuat absolut toate lucruri ce-mi creau disconfort.
Sa lupti si sa speri intr-un vis, nu-ti da intodeauna forta sa mergi inainte, iar lipsa experientei de viata te da inapoi, pentru ca implicit si maturitatea nu este f mare.
Si e greu, e greu sa-ti vina sa plangi dintr-un simplu gand, aiurea, dintr-un simplu gest, si sa nu te poti controla.Mergi pe strada, esti intr-un magazin, mananci, canti, desenezi, iesi cu catelul afara, la piscina, la paine, in lift, pe scara, oriunde si oricand fara un motiv anume. Pentru ca sufletul duce dorul, pentru ca sunt intr-un loc unde practic nu sunt eu, este doar o Raluca ce stie ca trebuie sa si croiasca singura drumul catre implinire visului, este practic o Raluca ce s-a trezit din ¨Le face mama pe toate, le face unchiul Angelescu pe toate¨ intr-un loc unde ¨Raluca singura trebuie sa poata.¨
Si eu sunt cea mai constienta cat este de greu, eu imi pot compara viata din Romania cu cea de aici, eu stiu cel mai bine ca nu mi aduc fericirea niste extensii,haine de fite, genti de fite si plimbare multa, ci zambetele alea fara de care sufletul nu mai poate simti.
Si mai stiu, mai stiu ca doar eu imi pot aduna puterea din orice lacrima sa mai fac un pas, un pas spre ceea ce pare imposibil, dar un imposibil pe care eu sunt fer convinsa ca am sa-l transfor in posibilul perfect.Dar de data asta trebuie sa le fac singura, trebuie sa plang atunci cand sufletul simte nevoia sa se descarce, sa-mi inving dorul de toate persoanele pe care le am, dar nu le am fizic, si trebuie sa.mi amintesc la fiecare pas, esec sau mica victorie spre visul meu, ca in siguratatea asta care ma seaca nu sunt foarte singura, ma am pe mine si mai am 2 stelute.
Si e asa aiurea starea asta, ca tristetea nu vine din cauza ta, din contra lacrimile prind surasete atunci cand vorbesc cu tine, cand ma gandesc la tine, si sa stii si tu ca pentru tine mai mult nu renunt si nu ma intorc in Romania... Si iti multumesc ca te iubesc asa cum o fac eu, si cum nu e nevoie sa stie toata lumea, eu stiu ca te iubesc si asta e destul.

Cate lacrimi cere un vis ca se vada implinit?!

Un dans

Era placut, cum stelele isi dansau valsul ca in fiecare seara, cum inabuseau privirile oamenilor adapostiti sub mania albastra.Era firesct ritmul pasilor si melodia pe care Luna o canta cu gandul. Am incercat si eu sa valsez cu ele, mi s-au asezat in par si ma purtau pe melodia lina, dar Luna s-a oprit, m-a tras aproape de ea . Si-a luat forma de leagan si m-a rugat sa inchid ochii, caci avea ceva sa-mi spuna.Stelele si au schimbat stilul de dans, au inceput un dans contemporan, un dans al visului pe care eu, adormita in leagan il visam.A fost cea mai buna forma a Lunii sa ma retina la pieptul ei pentru cateva minute, a fost cea mai buna solutia sa mi trimita mesajul. Si am visat pasii de vals pe pe melodia unde stele isi dansau contemporanul.

Am deschis ochii, uimirea era imensa, inevitabila, caci stele dansau pereche, luna se indeparta si eu, eu indepartatea de ea, eram tot mai singura.

Unde pleci Luna? Crezi ca am sa pot dansa, cand stelele au pereche si eu n am nici leagan sa pot visa?

Dar Luna nu-mi raspundea, se scufunda in partea de lume unde el, dormea. Am inchis ochii, in speranta ca un vis ma va salva.
Stelele continua sa danseze, doua cate doua, caci erau milioane de stele,iar eu pe cer, eram ca si pictat.

Si in vis a aparut din nou Luna, dar era acompaniata.

Ea, soarele si tu. Si se faceau ca veneati dintr-un rasarit, pe o barca, adusi de-un val nelinistit, la mal unde eu eram ingandurata.

-Trezeste-te ca nu e vis, e realitate.

Dar eu priveam...

Si incet incet Soarele si Luna au intrat in hora Valsului cu stele, si-au format in jurul nostru un cerc, un cerc de iubire. Atunci am inteles ca in viata valsul se danseaza cu o jumatate. Si erai tu, aceeasi jumatate pe care marea, soarele, cerul si stelele mi-au daruit o .

Dansam ? Sau ne pierdem visand in realitate?!

Ca tare mi e drag baiatul meu!

Azi m am ridicat din pat, visand ca tu dormeai acolo.
Azi am desenat pe fereastra incapatanata, o fata zambind.
Tot ce aveam ti am dat ca sa te am in plapuma mea, sa nu pleci fugind.
Dar mi ai scapat ca apa printre degete, imi scapi, ca un tip catre vant

Suntem prizionieri, si inchisorile ce ne incjoara visele, sunt circumnsatntele.
Suntem drumul ce se afla la mijlocul facutul si dorintei, suntem distanta.
Tot ce avea iti dadeam, sa te am ca plapuma, sa ti simt respiratia.Dar mi ai scapat.

VREAU VREAU VREAU, sa se opreasca timpul.
VREAU VREAU VREAU, in acest moment sa ti aud vocea vorbindu-mi despre zilele fericite pe care nu mi le ai dat, dar pe care le vom avea.


WISH YOU ERE HERE!!!

Cautare

Pentru o secunda azi am crezut ca n ai sa mai fi acolo in zare, am crezut ca n am sa ti mai pot spune ¨mi e dor de tine¨, credeam ca te ai ratacit, pentru ca Lunii i a luat ceva timp astazi sa se arate. Am crezut ca n am sa pot tine promisiunea, cu toate ca nu depiondea de mine. Eu n am puterea sa cer stelelor sa lumineze fie ce noapte, n am inca iubirea necesare sa tin luna aproape de mine, si nici macar prezenta ta pe acest pamant.

Eu pot doar sa sper, ca o farama de cer te va aduce pe-o barca, intr un loc magic si unnic. Pot doar sa ti ofer zambete, din lucrurile mele marunte, si sa dau ploii speranta.

Acum nu pot decat sa dechis toate portitele sufletului meu, sa ti fac loc, sa fi fac drum si sa-ti arat ca nu te am uitat, ca n am cum sa uit ceva ce a ajutat la construirea unor sentimente.

SI-as dori sa am doua aripi , nu foarte mari si nici foarte colorate, probabil mi ar fi de ajuns unele foarte mici si cat mai putin vizibile, pentru ca as avea nevoie de ele sa zbor.

Sa zbor peste munti, printre nori, deasupra apelor si sa ajung... sa ajung cat mai aproape de rasarit. Si cand am sa ating razele soarelui ce face pasi mici catre mijlocul marii varsate, l as opri.Mi as da aripile jos, si as alerga prin stralucirea lui.

Stiu ca acolo, doar acolo, atat de departe de arbori, atat de departe de cantecul unor pasari triste si ele, ca nu mai au cui canta, atat de departe de valurile zbuciumate ale unei mari nelinistite , departe, stiu ca acolo esti tu.

Dar inca nu am aripile aceaste necesare sa te pot cauta, inca sufletul meu se foloseste de ganduri sa ajunga la tine, se foloseste de vise si speranta si se sparge in cuvinte sa-si aline dorul.

Si nu e un dor de tine, asemanator unei necesitati, este dor de tine, un dor al tuturor, nu un dor ce-mi apartine.

Pentru ca eu, nu cer sufletului aripi doar sa te gasesc si sa te tin pentru mine, am nevoie de aripile universului si de bratele sale, ca sa te aduc din nou aici. Sa te impart cu toti cei ce te iubesc, si sa stiu doar eu, in sufletul meu ca te am cautat, ca am facut tot posibilul si ca in sfarsit te am gasit si te am adus inapoi.

Dar pana atunci, am sa strang lacrimi, si cu lacrimile mele voi croi un rau. Am sa ma incred in vise si am sa sper, si din vise am sa-mi pictez o barca sa ma pot deplsa pe rau, si de vasle.. nu am nevoie, pentru ca sufletul meu va fi vasla perfecta sa ajung la acel rasarit langa tine.

Si o sa-mi dea puterea tocmai el, si pentru ca se afla si el in gandul meu, recunosc putin mai mult decat tine, poate o sa te cautam amandooi, dar pana una alta am sa sper, am sa sper ca am sa te gasesc si el o sa fie fericit ca te.ai intors, iar eu ? O sa fiu cea mai fericita, datorita fericirii baietelului meu !!!

P.S : Stiu ca daca te-as putea gasi, si te-as puta aduce langa el, i as demonstra cu adevarat ca-l iubesc, dar nu spun ca asta e imposibil, ci mai sper.

Nimic

Poate nu gasesc de fiecare data modalitatea perfecta sa-ti arat ca sneitmentele mele sunt chiar asa cum trebuie sa fie, sincere si curate si poate uneori crezi ca exagerez.Si stii ca nu vreau sa aud ¨am incredere in tine¨, pentru ca r fi de ajuns sa mi iau lumea in cap si sa ma simt eu stapana Universului, ci nu Universul stapanul meu, dar chiar ma bucur ca intr-un sfarsit ai si tu incredere in mine.Poate nu in totalitate, dar daca tot ai spus-o, inseamna ca ai spus-o din putina incredere pe care mi-o acorzi.
Si de ce se intuneca la 23:00 , 23:30, in Spania ? Probabil pentru ca Universul sa demonstreze ca un suflet pur poate visa si pe zi, si ca nu numai noaptea este un sfesnic bun, ci si lumina soarelui poate pune snetimentele intr-un vals de iubire.
Si oricum tu poti veni cu ochelarii la 0:00, ca doar Spania e tara minune. Ha :)) !!

JAJAJA!! Te iubesc ma bossulica !

Eu si Luna.

As invita Universul la o cafea. Stiu ca m-ar onora si ar sta cu mine la povesti, dar nu l pot forta sa se opreasca din conspiratie, doar pentru a mi face mie placerea.

Insa, el nu m-a uitat niciodata, poate si pentru faptul ca ma incred in puterea si-n magie lui. Si licoare de eternitate pe care mi-o imbrodit-o in suflet.Si pentu ca nu m-a uitat mi-a daruit o priveliste de stele.Si in fiecare stea am descoperit zambetul tau, in fiecare bucatica de cer statea ascunsa privirea ta, si-n departarea zarii vocea ta imi facea cu ochiul.Am stiu ca Universul a incercat sa mi desenez sufletul tau.Si cum o putea face mai bine daca nu folosindu se de elemntele lui mistice atat de dragi mie?

Le am tot privit, stateam pitita dupa draperie, intr un colt de fereastra. Si privind, usor usor luna prindea forma ei rotunda, in semn ca ingerii sunt fericiti.Imaginea se shcimba si se tot schimba, au aparut norii, alte stele si luna isi continua drumul pe marea rasturnata.Eu am ramas privind, pentru ca sufletul tau este acolo. Si cine a zis ca sufletul nu se poate vedea? Il poti vedea intocmai cu ochii sufletului, si cu iubire, cu multa iubire.

Si-ti amintesti cand ti am spus ¨cand imi va fi dor de tine, am sa mi amintesc de imbratisarea asta si de zambetul tau pe care l am daruit lunii?¨ Uite ca acum imi amintesc de tine, si lacrimile ?Lacrimile curg, dar nu de tristete, de dor.Iar verdele ochilor mei se dilata intr-un albastru imvolburat de dugi in diferite culori.

Dar cineva mi le sterge, este tot luna, draga de ea. Tot timpul isi aminteste sa ma mai indragosteasca putin de tine.Si ma gandesc cat este ea de fericita ca sentimentul meu creste pe zi ce trece, in ciuda distantei si a timpului..

Spune-mi luna, cum sa ti mai multumesc? Poate numindu-te cea mai dulce prietena, pentru ca esti in fiecare seara agatata-ntr-o rasturnare de valuri, si ma asculti, ma linistesti, ma imbratisezi si ma saruti e noapta buna.Tu nu te saturi niciodata de cuvintele mele, si mi mai diminuei din dorul baietelului nostru.

Pentru ca am realizat ceva, eu nu-l iubesc pe el, nu-l iubesc singura. Noi doua, defapt eu, tu marea si cerul ne-am alaturat sa-l iubim. Sa-i oferim o iubire pura, eterna si mistica. Si trimite-i un vis, un vis frumos, de dantela.