Cautare

Pentru o secunda azi am crezut ca n ai sa mai fi acolo in zare, am crezut ca n am sa ti mai pot spune ¨mi e dor de tine¨, credeam ca te ai ratacit, pentru ca Lunii i a luat ceva timp astazi sa se arate. Am crezut ca n am sa pot tine promisiunea, cu toate ca nu depiondea de mine. Eu n am puterea sa cer stelelor sa lumineze fie ce noapte, n am inca iubirea necesare sa tin luna aproape de mine, si nici macar prezenta ta pe acest pamant.

Eu pot doar sa sper, ca o farama de cer te va aduce pe-o barca, intr un loc magic si unnic. Pot doar sa ti ofer zambete, din lucrurile mele marunte, si sa dau ploii speranta.

Acum nu pot decat sa dechis toate portitele sufletului meu, sa ti fac loc, sa fi fac drum si sa-ti arat ca nu te am uitat, ca n am cum sa uit ceva ce a ajutat la construirea unor sentimente.

SI-as dori sa am doua aripi , nu foarte mari si nici foarte colorate, probabil mi ar fi de ajuns unele foarte mici si cat mai putin vizibile, pentru ca as avea nevoie de ele sa zbor.

Sa zbor peste munti, printre nori, deasupra apelor si sa ajung... sa ajung cat mai aproape de rasarit. Si cand am sa ating razele soarelui ce face pasi mici catre mijlocul marii varsate, l as opri.Mi as da aripile jos, si as alerga prin stralucirea lui.

Stiu ca acolo, doar acolo, atat de departe de arbori, atat de departe de cantecul unor pasari triste si ele, ca nu mai au cui canta, atat de departe de valurile zbuciumate ale unei mari nelinistite , departe, stiu ca acolo esti tu.

Dar inca nu am aripile aceaste necesare sa te pot cauta, inca sufletul meu se foloseste de ganduri sa ajunga la tine, se foloseste de vise si speranta si se sparge in cuvinte sa-si aline dorul.

Si nu e un dor de tine, asemanator unei necesitati, este dor de tine, un dor al tuturor, nu un dor ce-mi apartine.

Pentru ca eu, nu cer sufletului aripi doar sa te gasesc si sa te tin pentru mine, am nevoie de aripile universului si de bratele sale, ca sa te aduc din nou aici. Sa te impart cu toti cei ce te iubesc, si sa stiu doar eu, in sufletul meu ca te am cautat, ca am facut tot posibilul si ca in sfarsit te am gasit si te am adus inapoi.

Dar pana atunci, am sa strang lacrimi, si cu lacrimile mele voi croi un rau. Am sa ma incred in vise si am sa sper, si din vise am sa-mi pictez o barca sa ma pot deplsa pe rau, si de vasle.. nu am nevoie, pentru ca sufletul meu va fi vasla perfecta sa ajung la acel rasarit langa tine.

Si o sa-mi dea puterea tocmai el, si pentru ca se afla si el in gandul meu, recunosc putin mai mult decat tine, poate o sa te cautam amandooi, dar pana una alta am sa sper, am sa sper ca am sa te gasesc si el o sa fie fericit ca te.ai intors, iar eu ? O sa fiu cea mai fericita, datorita fericirii baietelului meu !!!

P.S : Stiu ca daca te-as putea gasi, si te-as puta aduce langa el, i as demonstra cu adevarat ca-l iubesc, dar nu spun ca asta e imposibil, ci mai sper.