Nisipul e rece, cerul e liber, plin de iubire si vesel.Marea isi arunca privirea spre noi, printre genele negre si lungi ale soarelui zambitor.

M-as pierde in bratele calduroase ale marii, dar prefer sa ma pierd prin visele cu tine, sa ma intind pe prosopun incalzit de razele soarelui, si sa ma invelesc cu marea, asa timpul va trece mai repede, soarele va calatori mai mult si marea ma va apropria de tine.

Si las valurile sa-mi gandile picioarele, stropi din mare sa-mi curga pe trupul micut si parul sa-mi flutere-n vantul ce-mi sopteste sa stau si sa astept, si astept.

Dar soarele nu cunoaste asteptarea, isi pleaca bratele peste marea albastruie transformand cerul intr-o manta turcoaz, pe care am aruncat ramasitele de acorela galbena, ce a prins o forma instelata.

Si in timp ce soarele saruta marea, nisipul mi se pierde printre degete, stele incep sa valseze, valurile atinge usor corzile chitarii mele si Luna isi face aparitia.

Dorul ma inabuseste din nou si lacrimile prind viata, si cu cat un nou val atinge malul aproape gol, asa amintirile imi apar desenate parca pe o bucata de cer.

Desenez cu degetul un zambet, stele mi se altura si mi formeaza o privire, iar luna zmabeste de departe.

Vantul incepe si ele sa adie usor, fusta alba si lunga prinde diferite forume, in timp ce parul zboara usor in jurul ochiilor mei verzi, si i spun bun venit.

In sfarsit totul e pace, eu si prietenul meu Universul putem incepe a povesti. M a asez pe nisip, in fata mea sta mandra marea ce mi va povesti ultima peripetie, cerul este undeva deasupra isi asteapta randul la povestit, luna ma priveste , sta atat dde aproape de mare, cer si de mine. Soarele ne modeleaz aprivirile, iar stelele imi aduc toti prietenii aproape de suflet.

Dar valurile s au retras, imi arunc picioarele in mare, dar nu nu s au retras. Un nou val imi aduce o sticlua, aparent goala, insa inautru are un mesaj. ¨Si eu sunt aici, trebuie doar sa te uiti atenta in sufletul tau