Am observat ca mi place sa plang, asa din nimic. Sa ma gandesc la cel mai frumos zambet din lume si sa plang. Sa ma gandesc la cele mai frumoase momente si sa plang.
Sa ma gandesc ca luna o sa mi daruiasca o stea, si plang. Doar sa ma gandesc cat de putin mai e pana am sa mi primesc inapoi de la Univers privirea aia superba si zambetul pe care l am daruit lunii.
Imi place sa plang atunci cand valurile marii, danseaza samba peste nisipul ud si pictat de razele soarelui. Imi place sa plang atunci cand tu esti motivul sufletului meu, si cand eu pot sa scriu pagini in inima ta.
Imi place sa plang, sa plang de dorul tau, sa plang si sa micsorez distanta, sa plang atunci cand sub plapuma sunt doar voci, ce ma privesc, si privire ce mi soptesc : mai e putin.
Imi place sa plang si sa mi imaginez fel si fel de lucruri, fara sa mi dovedesc daca e adevarat sau nu.
Plang de iubire. Ce urat suna nu ? !! Dar toate lucrurile facute din iubire au un sambure ceresc.