Faith

Promite ti tie insusi ca vei fi puternic si nimic nu o sa ti distruga pacea ta mentala.

Priveste latura buna a tuturor si fa din optimismul tau un lucru adevarat.

Gandeste te doar la ce i mai bun, si munceste doar sa fi cel mai bun.

Uita greselile trecutului si arhiveaza ce ai invatat pentru viitor.

Ofera ti mult timp ca sa ti demonstrezi tie insuti ca nu ai timp sa i judeci pe ceilalti.

Traieste cu credinta ca lumea intreaga este in jurul tau mereu atunci cand dai ce i mai bun din tine.

Ai auzit Lary?!

Ce sunt eu?

Azi, am ajuns acasa cu o dorinta ucigatoare sa plang.Sa plang!Eram dispusa sa ma descarc din nou,dar am realizat ca m am saturat sa mai continui sa votez lacrimi.

Imi doresc, de multe ori, sa mi smulg sufletul cu o singura lovitura si sa nu ma mai doara... dar amintirile ma omoara usor, si acum simt ca ar fi mai bine sa mi pierd memoria si sa ma nasc din nou, dar sunt sigura ca odata cu mine, s ar naste si iubirea ce ti o port, s ar renaste acest sentiment de migdala, dar ca pot renaste ar trebui sa mor si frica ma invadeaza... probabil sunt masochista, uneori ma ascult si mi este mila de mine , atat de absurd nu?!

Dar ce sunt, nu mai stiu intr-adevar... am convertit plansul meu in amaraciune, si mi doresc sa traiesc in desertul uman si in padurea animalelor plande.... probabil ele ma mor intelege mai bine, dar unde sa gasesc un loc fara sa mi aminteasca de tine?

Dar gata! Inceteaza Raluca! Cred ca stiu ce vreau cand ma voi trezi, dar de ce nu pot sa te sterg?

De ce stiu ca starea de bine, este doar un cosmar... si!?? Acum realizez ca plapuma mea este patata... O fi din cauza plansului meu ?Eu continui sa respir

Sa vad drumurile trecand,

Si amintirile mele,

Imi invadeaza simturile!

Am sa te astept

Cuvintele ce mi pot descrie sufletul complet si tot ceea ce simt : Va fi atat de intens si unic, pana ce ai sa reapari.Am multe sa ti dau, nu stiu daca te mai contesc, dar am sa te astept"

"Asteptarea tanjeste dupa sosire"

Este atat de dificil sa resimti acel sentimet que intr o zi a vrut sa te omoare intr un delir...

In aceasta absurda confuzie de iluzii si iubire, au fost de mai multe ori lacrimi,lacrimi imprastiate, in timp ce luna ma lumina in acele nopti pline de tacere si puteam vedea prin panza singuratatii, ceea ce nimeni, in afara de tine, nu a putut vedea in interiorul meu.

Si acum ma intalnesc, cu aceasta senzatie, un amestesc de tot, adrenalina isi gaseste fluzul prin venele mele si ma face sa reactionez , uneori chiar si fara sa ma gandesc la tine.

Si ma refer la aceea senzatie de dor, sa am din nou buzele rosiiii si umede, supinand sa fie sarutate.Acea senzatie sa pot respira aerul umed al iubiri, sa ti simt aripile deasupra picioarelor mele.... acea senzatie ca ma pot arunca in nisip,fara sa ma gandesc ce se va intampla apoi, doar sa simt, sa simt si sa traiesc.

Si aici, in aceasta senzatie, m am intalnit cu acea speranta, cu acea nazuinta sa nu ma insel cand imi aleg steaua care sa straluceasca doar pentru mine, inauntrul meu si la exterior.... dar alerg cu grija peste steaua mea, ce ti descopera iubirea unei priviri.

Si nu ma grabesc ,pentru ca stiu ca fiecare cand ma invinge teama, asteptarea face ca sosirea sa fie si mai magica.

Eu nu mi creez iluzi,

Doar simt realitatea,

Ce uneori, imi rezulta mai

Frumoasa, decat un simplu vis.

A disparut soarele dintre noi .

Vad din nou apusul soarelui, amintindu mi si retraind acele seri tarzi de iarna,cand aerul era indispensabil ,cand bratele tale imi inconjurau mijlocul ce devenise foarte rece, cerand in tipete caldura ta,cand zgomotul ce ne inconjura devenise tacere doar pentru ca soarele se indeparta si noi, noi eram tot amandoi... Si eram nerabdatori sa ne prinda sfarsitul apusului si rasaritul a doua zi tot amandoi, cand timpul era doar al nostru mai mult decat al stelelor. Si asa, amantindu mi si azi de in tine, am alergat pe strazile pusti si am zarit umbra trupurilor noastre ce se asemanau a doua statui dintr un parc trist, in fata caruia ne am spus Adio.

Dar , printre amintiri, am observat ca pot continua, pot respira, acelas aer chiar daca nu esti langa mine, dar acum imi este dispensabil, ci nu indispensabil, dar nu mi pot aminti clar ,chipul tau din aceea seara de noiembrie,imi amintesc doar acei ochii negri plini de profunzime,deborand in jurul lor un ocean de pasiune.

Si am realizat un lucru, din nou datorita tie: Atunci cand soarele pleaca, totul incepe sa si schimbe culoarea, pana si interiorul meu, probabil mirosul tau este amestesc in pielea mea, cand imbratisarea nu mai este un simplu contact intre inimile noastre in intunericul iubirii.

De ce te iubesc?

De ce inca te iubesc?

Uf. Ce este iubirea? Probabil durere...Simt, aici, in pieptul meu cum creste totul, dar in acelasi timp ma simt incapabila ca nu te am, doar o singura data sa te mai am si sa mi spun GATA!Este ceva, ce pur si simplu in sufletul meu nu moare, dar doare, ma termina sa te iubesc, sa te vad, sa te simt si sa nu ti vorbesc si sa nu mi vorbesti.Sa nu mi vorbesti! Plang... pentru ca o lacrima nu calmeaza niciodata, nu te calmeaza, doar pastreaza in sufletul meu curajul, ce de multe ori imi lipseste.

Sa te ador, cu toate scrisorile si cuvintele ce pot exprima iubire, cu toate fortele, visez ca te intorci langa mine,dar stiu ca este o minciuna, tu nu mai vrei sa ma iubesti, incerci sa iubesti pe altcineva probabil, unde probabil ai sa stii ce simt eu pentru tine acum, dar stiu ce simteai, si poate ca inca mai simti. Si ajung din nou in cuvantul "iubire", este foarte dureros, dar l as folosi cu tine,pentru ca l am invatat cu tine, si sa l pronunt,dar cel mai important, sa simt adevaratul sens. IUBIRE! Rupe mi aceasta iubire ce mi provoaca lacrimi, arunc o din sufletul meu, smulge o, si daca este necesar da i foc si ei si vietii, pentru ca totul se pierde daca nu mai exista iubire.

Durere profunda, incurabila cand te vad ca iubesti, dar nu neaparat pe mine, sa te aud spunand te iubesc, si sa nu mi spui mie, pentru ca iubirea nu se uita asa de simplu cand este cu adevarat IUBIRE, pentru ca si tu si eu stim, si desi este tarziu, am descoperit cat te iubeam, dar eu voi continua sa te iubesc, in tacere.... Si acest suflet ce ti scrie, nu mai vrea sa bata pentru ca l inunda aceasta durere din inima, este mai dureroasa decat o simpla durere fizica.

Si ma intreb : De ce te iubesc?Nu stiu, este o intrebare la care nici tu nu ai avea un raspuns, si nu o sa ai cand or s ate intrebe de ce o iubesti (pe mine) sau de ce m ai iubit?!SI pentru ca sunt atatea lucruri intr o singura persoana, atata magie in tine sa o pot observa doar eu.

Am observat ca multe persoane spun, imi spun : nu exista persoana ideala, eu ii contrazic, sunt niste prosti, se inseala, pentru ca exista, pentru ca in fiecare persoana se gaseste idealul, dar niciunul nu este egal cu celalat ideal.

SI linistea?Face parte tot din iubire.Este ceva ce nu o sa traiasca in mine pana cand nu voi putea sa ma indepartez de iubirea ce ti o port, ceva ce ma gandesc ca voi face intr o zi, cand vei pleca definitiv din exterior ul meu, pentru ca in interior te ai intiparit pentru todeauna, dar stiu ca n ai sa iesi oricat de departe ai fi, si n ai sa permiti sa intre nimeni, sa ti ocupe locul,chiar dac auneori ma lupt cu tine sa te sterg de acolo din suflet, dar mereu te pastrez, te iubesc mai mult, aminitirea ta vie este mai presus de orice.. Dar gata! Nu mai vreau sa te vad, s ate iubesc, lasa masa te uit.. Dar mint si ma intreb : de ce inca te mai iubesc?

Inexplicabil DAR,

Emotionant in acelas timp,

Iubire absurda,

Caci am descoperit
Misteriul iubirii.

O zana de amintiri

Un ecou intr un rau de cristal, o privire intarziata intr o soapta, o atingere intr un Martie tarziu si rece, un sarut intr un noiembrie uituc, o cearta undeva printr un aprilie singuratic, o impacar la un inceput de mai, o noua cearta unde sa nu fiu lasa mi cereai, un iunie superb, cand ne furisam intr un colt stingher, un iulie de ramas bun, un august de basm, de dor si de asteptare cand strigam pe strazile madridului pustiu "mai e putin", un septembrie ce m a convins perfect sa ti zambesc doar tie, ce venea cu acel mult citit "t iubesc, tE iubesc", o noua cearta, un nou drum si din nou acelas Madrid ce incerca sa ma indeparteze de tine. Un desen, un tablou desenat printre lacrimi si cuvinte triste ce trebuia sa ti apartina tie, pentru ca era ceva al tau, ceva atat de inger ca si tine,un telefon ce mi dadea forta sa merg inainte "asa voinic cum ma stii", o persoana ce ti apartine atat de mult tie, ce mi a spus " te iubeste", un noiembrie la fel ca acel noiembrie uituc si acelas 23 noiembrie ce mi te a daruit mie, ne a imapcat si atunci. Si a fost atat de magic, intens si unic. Si un decembrie colorat, frumos, ce te a indepartat mai mult ca niciodata.

Dar au ramas vise, "Anglia", tablouri, si iar vise, imbratisari ne "imbratisate", si privire ne "privite", ai ramas tu, undeva pitit, probabil mult prea departe si eu .. aici sa scriu,sa plang sa mi te amintesc. Si cum spunea in unele din poeziile mele , pentru tine scrise... Numele tau ma poarta spre ecoul valurilor din ocean, Alexandru-Georgian...

Acelas Madrid, te fura si azi, sau aceeasi eu,rece, ce nu a stiut sa te apropie, dar acelas inger caruia i am promis sa te iubesc, te pastreaza in sufletul meu "intr un colt de suflet", si azi cand dorul de tine ma topeste.. iti mai spun atat: te iubesc gandacelul meu frumos baietel.

Scrisoare catre suflet

Nu stiu cum sa incep si sa scriu, despre ce sa vorbesc si cui sa ma adresez. M am pierdut.
Nu ma mai pot considera nici o zana , nu mai zbura pentru ca azi nu mi gasesc aripile. Intr una din poeziile mele anterioare iti ceream aripile tale sa pot ateriza, probabil in adancul sufletului tau mi le ai oferit.
Acum tot ce stiu e ca "Raluca" a ramas o amintire, esti atat de sigur in sufletul ca a ramas o amintire? Nu ai fi singura persoana care mi adreseaza cuvintele astea, dar tot ce se intampla acum, azi si ce va ramane amintire maine se intampla pentru ca sufletul meu nu a putut zbura fara tine!
Si nu stiu cum sa ma desprind, cum sa spun Adio, la revedere sau pe curand! Nu stiu daca mai exista un maine, daca mai exista un rasarit sa l privit sau vreun apus sa l contemplam.
Nici macar nu mai stiu daca te iubesc, sau pur si simplu ca te am iubit m a facut sa simt atatea.
Stiu doar ca neincrederea unei persoane care n avea nici un drept asupra mea, a distrus increderea ta,increderea mamei si incredrerea tuturor.Iar eu chiar nu aveam nevoie sa demonstrez ceva cuiva, imi era de ajuns ceea ce am demonstrat si ceea ce am facut!
Dar uite cum e viata.Carmen..?! Dificil sau nu, greu de crezut sau nu viata mea era doar a mea.


Si spui Adio, te uiti in spate, vezi toate persoanele care le iubesti cu adevarat, pentru care ti ai dat viata si ai renunta la orice, vezi cum ele nici macar nu si dau minimul de interes pentru tine, cum te alunga dintr o parte in alta, te judeca fara sa stie cu adevarat motivul faptelor tale sau faptele tale cu adevarat si te dezarmeaza complet, nu mai stii ce sa faci,unde sa merg si cum sa te escurci intr o situatie?Si pare greu de inteles? Chiar greu pare,atat de greu incat te pierzi chiar si pe tine.

Si spun Adio! Dar cui?daca nu mai am pe nimeni, ti as spune tie, care esti undeva deasupra, care ma ajuti indiferent de vorbele unora si altora,care ma faci sa zambesc indiferent de ce spun unii si altii, tie care ai aparut in viata asta fugitiv! Dar ai stiut sa te intiparesti in suflet pentru todeauna. Dar tocmai tie nu ti spun adio, iti spun bun venit , sau multumesc ca esti inca aici cu mine.


Si cine este Raluca? In afara de blonda care scrie pe acest blog, care si insira randurile sufletului in mod repetitiv pe un blog, share.. pentru toti posesori de internet.Ei cu siguranta ma vor intelege, cei ce nu ma cunosc, pentru ca cei ce m au iubit, ma urasc, din cauza aceleasi persoane care ma dezgusta numai gandindu ma!

Vreau sa spun Adio intr un mod placut sufletului meu. Sa multumesc singurei persoane care s a dovedit persoana pana la cap! "Doamna Diriginta", spun adio... ce cuvant urat si trist. Pe mai tarziu, suna mai placut.


SI referitor la "ce ai ajuns" iti mai spun doar atat. Te iubesc, te am iubit si am sa te iubesc mereu si as prefera sa mor decat sa se adevereasca cele spuse de tine, pentru ca am dat ce aveam mai frumos tie, din cauza ca ai fost singura persoana care a reusit sa ma faca sa iubesc si sa mi doresc ceva pe lume.


Te iubesc, baietel intelegi?! Si nu mai crede ce auzi de mine de la altii, crede faptele concrete. Pentru ca ,daca nu te as iubi, chiar nu mi ar mai pasa de viata asta, si n as mai avea niciun vis cu mine! Si esti probabil cel mai curat lucru din viata mea!

De ce plec ?!

In ultima perioada aud aceste 3 cuvinte, foarte des si foarte accentuate! Am ajuns sa privesc o persoana in ochii, sa vad ca i pare rau cu adevarat ca plec, si sa i citesc in sclipire intrebarea " de ce pleci? de ce nu ramai? de cine fugi? de ce nu continui sa lupti?!"

Probabil plecarea mea nu este o intrebare, ci este insusi raspunsul la multe ruine lasate de intrebarile legate de mine.
Nici eu nu posed, inca, un raspuns ferm pe care sa vi l dau, sa vi l scriu in aceasta amagire de cuvinte, dar tot ce pot spune clar si concins sa inteleaga si aceea persoana care nu ma cunoaste absolut deloc si a ajuns pe aceasta pagina probabil din intamplare, este :plec pentru ca am nevoie de aceasta schimba ca sa mai pot fi partasa la aceasta viata murdara si incolora, pentru ca am nevoie de aceasta schimbare ca sa ofer libertate aripilor sufletului meu ce pastreaza amintiri ruginite.
Incep sa va povestesc ce m a facut sa ma decid atat de strict asupra a ceea ce urmeaza sa fac de azi, prin urmatoarele versuri :

Vreau sa stii ,

Acum nimic nu conteaza,

Unde ne duc drumurile vietii,

Unul din noi, trebuie sa plece.

Si vreau ca tu sa stii,

Nimeni nu va putea sa ma iubeasca mai bine

Dar te las sa fi fericit,

Deci, sunt deja plecata.

SI astazi, cu bagajul deja facut, imi sterg lacrimile, imi aranjez in suflet orice traire, si ma mai gandesc odata asupra decizie pe care am luat o singura, fara sa ma impinga cineva de la spate sau sa mi spuna daca este bine sau nu. M am decis, ca este timpul sa plec, sa fac ceva pentru mine si sa traiesc odata asa cum imi place.Sa am tot ce vreau, spiritual si material.O sa mi lipseasca un singur lucru, un singur zambet, un singur sarut, o singura imbratisare, o singura privire, dar inainte sa inchid definitiv fermoarul am sa ti fur prezenta sa fie mereu cu mine.

Probabil unii stiti deja de ce plec, pentru ca am nevoie de cea care mi a dat viata, altii nu stiu, si Altul, TU, baietelul meu, cine stie ce mai stii si in cate feluri ti a impuiat capul C, in fond tu tot timpul i ai acordat ei increderea de care aveam EU nevoie.

Si plec, si o sa fie bine, asa conteaza! Atunci probabil o sa stiu cu adevarat de ce mi se adreseaza " dupa ce ai ajuns", pentru ca deocamdata nu inteleg nimic! Ce poate ajunge o persoana ce iubeste cu forta tuturor marile persoanele esentiale in viata ei ? Mama , fratele si pe tine!Ce poate ajunge un suflet cand totul este inchis, el continua sa te iubeasca in ciuda cuvintelor tale?!

Si sa nu crezi ca nu stiu ce ti au spus?! STiu foarte bine, Alex. Foarte bine! Continua sa i crezi, eu continui sa lupt pentru ceea ce ma face fericita, si nu tine de tine!

Ati inteles?!! Raspunsul?! Este un cliseu de iubire! Este dureros sa fi prima persoana care se daruieste cu tot ce are mai pur unui baiat, ca cel pe care eu il iubesc, e dureros sa vad ca dupa toate astea mi se spune ca ma iubesti, e dureros sa stiu ca tu ai fost primul, ca tu m ai facut fericita, cu adevarat fericita, fericirea aia ENORMA... primita undeva prin luna martie! SI e dureros sa vad cum altii stiu ce sa ti spuna, si i crezi, in loc sa ma asculti pe mine, care sunt complet a ta!

aer in frumoasa asta vara tarzie
amintirea ta e o fotografie gri
si orele se scurg
ce dificil e sa iti desenez infatisarea
jumatatea zilei dupa despartire

aer,daca ochi tai erau smochini negri
si dinti tai de lamaie
nu imi amintesc arcul sparncenelor tale
nici macar nu pot sa vorbesc
de alt lucru ce nu este durere
realmente cand coboara marea
pt pur instinct de pastrare
incerc sa caut fiecare urma
ce lasa in urma pasul iubiri

realmente cand coboara marea
aratand structura dureri
activeaza un mecanism de aparare
pt ca inima sa nu se inence

aer,imi lispsete aerul
in vara asta tarzie
nu reusesc sa descriu
amintirea ta e o fotografie gri
macar profilul
si orele se scurg
oh no

aer,incers sa desenez

infatisarea ta si vad ca nu reusesc
oricat de mult as incerca
ce dificil e sa recunosti,cu totul ca am iubit
ca nu miai lasa macar urma

aer acum cand coboara marea
si naufragïul este total
ce pacat

Din nou,incerc sa discifrez ce rost mai are sa vorbesc
Daca imi confunzi vocea cu vantul...
Din nou,ma tot plimb pentru a`mi gasi drumul,
Pentru ca dragostea este un loc pe care destinul
L`a ascuns de mine din pura placere.

Din nou ma lupt cu vantul,ploaia ma uda..iar soarele a disparut.

A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine,
Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici.
Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti
Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tine.

Din nou cu toate amintirile stranse intr`o valiza,
Cu inima asta care acum e incompleta
Si care cauta sa`si face un nou drum
Dar e imposibil daca nu sunt langa tine.

Din nou ma lupt cu vantul,ploaia ma uda..iar soarele a disparut.

A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine,
Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici.
Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti
Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tine.

Nu e normal sa fi zi de zi prezent in gandurile mele,
Sa caut in fiecare dimineata rece
Un mod de a scapa de singuratatea asta.

A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine,
Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici.
Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti
Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tïne.

Trebuie sa privesc din nou in alta directie
Ca sa nu`mi las inima ranita in durere,
Trebuie sa uit de teama pe care o simt,
Trebuie sa umplu golul asta ca sa nu mor de frig
Atunci cand nu vei mai fi langa mine.

Sti ca mereu voi fi pentru tine,
Dar lumea se schimba
Si destinul te indeparteaza...

Pentru totdeauna de mine..
Nu as sti cum sa alung dorinta de a te regasi.
Pentru totdeauna fara tine..
Nu as putea sa ma obisnuiesc sa traiesc macar o clipa despartita de tine.

N`as vrea ca relatia noastra sa se termine,
Sa ma trezesc dimineata si sa`mi dau seama ca ne`am pierdut.

Sti ca mereu voi fi pentru tine,
Dar lumea se schimba
Si destinul te indeparteaza...

Pentru totdeauna de mine..
Nu as sti cum sa alung dorinta de a te regasi.
Pentru totdeauna fara tine..
Nu as putea sa ma obisnuiesc sa traiesc macar o clipa despartita de tine.

Timpul incearca sa ne desparta,vantul continua sa ne loveasca
Si nimic nu e mai dureros decat sa fim asa...

Pentru totdeauna..
Nu as sti cum sa alung dorinta de a te regasi.
Pentru totdeauna..
Nu as putea sa ma obisnuiesc sa traiesc macar o clipa despartita de tïne

Alaturi de tine cerul devine mai clar,
Nori parca sunt pictati in alb,
Soarele zambeste din nou.
Doar cu tine timpul are sens
Si acum ca ejti cu mine,
Stiu bine viata mea s`a nascut odata cu tine.

Alaturi de tine orele trec in nestire,
Ochii tai ma incanta si luna stralucete pentru tine,
Doar alaturi de tine rasul meu are sens
Si acum ca ejti cu mine,
Stiu bine viata mea s`a nascut odata cu tine.

Si stiu ca inima ta e curajoasa,ca sufletul iti este puternic,
Si stiu ca te vei plimba printre oameni fara sa simti frica,
Si stiu deasemenea ca daca vreun rau te va surprinde la un moment dat..
Nu `ti va fi teama pentru ca ma vei avea pe mine ïntoteauna sa te protejez.