Obista si fara sperante, de la atatia pasi ce nu m-au lasat sa inaintez, incercand sa uit si sa nu ma mai gandesc, am relizat ca ma pot descatusa de tristeti.

Am avut atatea vise, pe care niciodata nu le-am vazut implinite, planuiam tot timpul ziua de maine, si in acel maine am am ajuns sa fiu tot una singura, tot eu.

Dar ma voi in acest tren, nu ma intereseaza destinul, vreau sa fiu eu cu mine.Vreau sa stiu ca si eu merit sa risc .Dar sufletul imi era racit, ratacit si sovielnic din lipsa de iubire.

Si in acest vagon, am vazut in ochii altcuiva un suflet ce am stiu ca ma va salva.

Te-am vazut si am decis sa te ignore, adevarul este ca nu sunt in stare sa mai plang asa ca am decis sa cobor la urmatoarea statie.

Au trecut doar doua zile si in gandul meu este el, si uite ce frumoasa este viata, te surprinde cand incetezi sa mai crezi.

Si am sa traiesc momentele pe care de foarte mult timp le-am lasat in urma. Si acum este momentul sa risc, sa las totul la o parte si sa spun ceea ce simt.
Daca te-am gasit acum nu vreau sa ma gandesc din nou, sa-mi plang trecutul, acum cand te am.
Urmatoarea statie va fi destinul meu, voi fi eu si vei fi tu , intr-un loc pentru amandoi.Un loc ce se numeste iubire.

Si ramai chiar aici, aici cu mine.

DADAAAA MEA MI E DOR DE TINEE

Nu pot sa dorm, desi am doua zile de cand n-am pus geana pe geana.Nu dau vina pe oboseala, de ce sa ma mint si sa fiu absurda ? Nu dau nici vina pe tine, caci tu esti generatorul tutror lucrurilor frumoase din viata mea.
Azi trag linia, ce ar trebui trasa la final de drum si in rezultat apari tot tu.Tot zambind, tot glumind, tot fericit. Tu, in lista mea, unde-mi adun fericirele , unde-mi scad tristetile si unde impart iubirea.
Tu esti rezultatul, tu esti soarele la care sufletul va ajunge.
Si esti departe, atat de departe.Un zburator pe cer in noapte.Departe, atat de departe incat nici creioanele nu-ti mai pot da o forma.Atat de departe incat si gandul se chinuie sa te vada exact asa cum esti.Atat de departe incat aripile mele se frang doar in visare, doar visand ca am sa te ajung si sufletul ramane fara glas si fara lacrimi, stiind ca nu te mai poate aduce aici. Nu se mai poate bucura de-un sfat,de-o vorba buna, de-un inger si de un suras, sau pur si simplu de-o pace razboinic de jucausa.
Sufletul meu pe zi ce trece devine tot mai alergic si mai selectiv.Are ganduri tot mai propice si tot mai mult dezamagire. Incep zilele si anii sa curga peste el si dezamagirea sa-l apese si sa mi-l farame. Si usor usor ridica standarele la cer.
Lacrimile incep sa-l spele iar si din nou, dar el se incapataneaza sa ramana viu prin amintiri, prin lucrurile ce azi sunt toate la tine.
Eu nu vorbesc prosti, nu filozofez si nici nu caut frimituri .Ci doar imi ascult sufletul sovoind pe o foaie.
E tarziu, mult prea tarziu sau mult prea dimineata in ziua sa mai fiu puternica si sa-mi pastrez pumnalul de iluzii cu care m-am inhamat la drum.
E cinci si ceasul inca bate spre si jumate.Luna tot mai este atarnata undeva departe, si ea tot departe de mine si aproape de tine, dar o vad, lasa o urma in spatele unor nori tristi de atatea ganduri rele.
Am crezut ca-mi va face bine sa ma plimb aici, departe si eu, departe chiar de mine.Am crezut ca ma voi simti putin mai aproape de soare, daca ma voi lasa purtata sub un cer instelat intetosat adesea de doi trei nori fugari ce adapostesc luna.
Am crezcut apoi ca-mi va face bine un ceai ferbinte si o pereche de botosi ce-i am de la batrana, asa cum o numesc eu pe dulcea mea strabunica ce azi e singura persoana pe care o simt cu mine.
Dar m-am inselat! Nici Gerogiana ce-mi este un lunar prielnic al inimii nu a reusit sa-mi restabileasca zborul pe mare.
Si am pus deoparte hainele de strada, m-am pitit sub doua plapumi groase sprand ca asa nici urma de amintire trista si tristete ma va ajunge.Si nici urma de lacrima nu mi va mai stoarce sufletul amarui si inchis in atatea inchisori si enigme.
Dar somnul tot n-a vrut sa ma fure, tot n-a vrut sa ma trimita in lumea lui Peter Pan. Nici macar in Peter Pan nu mai cred, nici macar nu stiu daca eu am crezut vreodata in zane.
Mi-a inghetat de tot sufletul, poate si din cauza plimbarii in noapte.Pana si strazile unui Madrid aglomerat zi si noapte au fost pusti si desertice.
Am dat drumul si la caldura, cu lacrimi in ochii si sufletul facut bucatele.
Nimic, oricat de cald si soare ar fi afara, sufletul e rece sloi ca o bucata de gheata.Si statator ca o stanca.
Imbratisez perna mea lunga si albastra, o imbratisez cu dor, e singurul lucru pe care am crezut ca-l mai pot face.Am ridicat jaluzele pentru ca simt nevoia sa vad in nou stelele , luna, cerul, sa simt adierea vantului si viata de dincolo de fereastra.
Ce mai pot simti cand totul imi striga mie insami ca-s moarta? Dar moarte,, nu am tem de tine, te stiu, te cunosc.Esti acea doamne imbracata in negru ce picteaza noapte si cauta ziua . Pot fi sigura ca pana si pe tine te pot iubi , si tie iti pot deveni prietena. Dar lasa-ma astazi, da-ma prada nopti sa-mi schimbe gandurile si suflet si sa ma readuca pe mine, Raluca aceasta pe care m am chinui in aceasta jumatate de an sa o construiesc.
Nu stiu ce s-a intamplat si ce se intampla cu mine.
Dorul ma termina, dorul de mine, de tine.Da.
Mai ales dorul de tine! Dorul de ei, magicineii inimii mele.Sentimentele mele ratacite in lume.Toti prietenii mei.Dorul de locul unde te-am cunoscut si unde te-au furat.
Dorul de locul unde te simt cu adevarat aici si aproape.
Dor de ani in urma. Dor, dor . Dor sa fiu un copil naiv ce are undeva in tarile calde, ce intr-o zi cand va fi mare poate poate o sa o placa...

Un basm!
Si gheata, suflet inghetat .Pierdut.Inima arsa!
De ce nu pot dormi nici azi ? Cand e prima sambata in care nu am scoala?De ce acum pe ultima suta de metri, cand mi am colectat fortele sa ajung sa mai fac un pas spre soare. ?"
De ce timpul trece si mie mi este tot mai dor de tine si neputinta, nazuinta si incapacitatea mea de a face ceva ptr lumea asta imi mai da cate o palma.
De ce te-am cunoscut intr.-un interval atat de scrut si de ce te-a luat limita unei ipoteze daca tu ai ramas sa construiesti o persoana in mine , in ei si in toti.
Eu cand am sa inteleg toate astea? Cand am sa zbor peste de ce uri ?
Cand? Ca mi as scoate ochii doar sa nu mai plang si as arfde sufletul sa nu mi fie dor..
SI stii ce? Uite si asa ma iubesc, ca pot sa iubesc ceva ce ma face mandra de mine.


SI vreau sa ma mbratiseze cineva! Mama mea, atat ! Dar si ea astazi e departe si de ar fi aici ... tot n ar ajunge sa imbratisez exact ceea ce cere imbratisare.. Una din aripile rupte. :( Dar si ea macar ea sa ma imbratiseze acum.. si ma dezcongeleze!


Trista trista trista !


Fericirea mea trista !!
DADA MI E DOR DE TINE!
Universul conspira !

Daca mie mi este dor de tine, la altii in sufletle mi-ar fi o groaza colosala sa privesc! Ferice de toti cei ce te iubesc ! Ferice lor si lasa toate tristetile pe mine, asa cu multa dragoste am sa le port !

SInguratate

Eterna singuratate, cand noaptea danseaza in zorii zilei. Eterna singuratate, cand nu pot dormi pentru ca luminile sufletului meu sunt stinse.
A plecat trenul, acum stiu ca asta strada niciodata nu va fi la fel.Am invatat sa-mi fie frica, dar trebuie sa-mi asum riscuri ca ma voi ridica si voi cadea din nou.
Si n am nimic de pierdut cand vasul ramane gol si nu mai poti stii ce puternica este caldurea unei imbratisari.

Daca te-ai pregatit din timp pentru destin, sa mergi prin viata pe un nou drum, ramai cu mine mereu.
Daca timpul ne spioneaza cu un curs diferit, si pasii tai vor cauta lumea ascunsa, ia-ma cu tine mereu.
Va fi mai usor de parcurs oceanul daca suntem amandoi si distanta dintre noi va fi mai scurta pentru ca suntem suflete transparente.Deja se intelege mintile noastre cand navegheaza prin prezent, sfidand normalul.

Daca trebuie sa te astept intr-un punct precis, in care dintr-o data am sa fiu pierdut, ramai cu mine mereu.
Daca si gandul meu continua sa-mi povesteasca de momentele cand am nevoie de tine, ramai cu mine mereu.
Impreuna putem lumina calea ce vine si pleaca in luna cu tine.

Sunt pentru cerul gurii tale, doar o bucatica de noapte rece.
O proba din ceea ce poate fi,
O lingura de luna si-o picatura din mine.

Aperitivul ce te va lasa fara savoare, sunt eu
Si ce va urma va fi alegerea ta.
Am reteta perfecta, ingredientul si sezonarea.
Am ceea ce iti trebuie tie, ascuns in acest menu.

Benzina cea mai dulce se toarta cu pasiune,
Trebuie sa ai un plic de lumini dar pastreaza in centru inimii tale savoarea,
Doar la focul lent poti gati iubirea buna,
Atinge-ma foarte lent pana se coace lumea.
VIno si probeaza acest coltisor din mine.
Vino si ia o proba din mine.

Miere cu lamaie si sare,
Tu ma alterezi.
Imi faci bine, imi faci rau.
Ma dispera, forma ta de a iubi.
Nu, nu , tu nu te vei schimba.


Sarutari de foc, picaturi de apa,
Nopti de inghet, zbor fara aripi in ceata,
Tradifiri ce ma inteapa, zambete ce ataca,
Tu ma omori.
Cu intorsaturile astea, cu aceste ghiare,
Ce ma distrug, ce sangereaza.
Vai de sufletul tau, saracul de tine.
Sa te indepratezi de mine !

mesager

De ce te iubesc pe tine ?
Pentru ca-mi doresc sa fiu pacea, ci nu razboiul.
Pentru ca esti pentru mine
Rascumpararea cerului pe pamanatñ.

Esti persoana ce nu cunoaste frontierele si cel ce regleaza sufletul peste nori.

De ce te iubesc pe tine?
Pentru ca briza ce ma duce in visare
Pentru ca esti pentru mine visul unei vieti
Mesagerule din cer,
Spune cum pot face sa fie totul mai bine ?
Ca sa pot da ceva iubire,
Si asa sa-ti urmez exemplul.
Da zambetul si privirea ta lunii,
Sa zambim cand o privim,
Si lumina cand pasim,
Ca sa putem ajunge la paradisul etern

Eu ti-am dat viata si iubirea mea, ti-am daruit si sufletul,
Ti-am dat inima si am crezut in cuvintele tale.
Si acum sa ma intorc la el ?
Dar ce-s eu, femeia masochista?


Dar apoi m-am ridicat, viata parca s-a schimbat
Dar cine se va gandi ca tu sa te intorci iti vei dori.
Mult timp eu te-am asteptat
Ai plecat, eu te-am uitat.

Ghinion

Azi m-am trezit cu piciorul stang inainte.
Ma indrept sa ies afara, caut strada fara soare.
Si-mi gasesc drumul sub o scara.


Si vine sper mine o pisica neagra,
Atatea semnale dar nu-mi pare rau.
Si s-a indreptat direct spre locul unde eu te-am intalnit.


Eu as merge dupa tine pana la etajul treispe´
Horoscopul imi spunea sa nu te urmaresc.
Si stele se alineaua ca o bariera.

Sa ploua aripile peste capul meu,
Sa sufle vantul , sa-mi gaseasca din forta
Sper sa fie saptezeci de ani de ghinion
Si coincidenta sa nu ma mai intalnesc cu tine.

Si nu stiu, nu stiu, nu stiu
Daca esti ghinionul sau amuleta mea
Si nu stiu, nu stiu, nu stiu
Daca esti tu cel ce mi-a rupt oglinda.



Nu va chinuiti sa intelegeti :))

Garoafe importate

Imi spui de un mic-dejun scump si uite ce se intampla.
Am pierdut 5 piese, am dat gres si la puzzle.
Am pana si un nod in gandire,
Nu ma mai pot gandi la tine.

Cum bine spune proverbul : Calului primit, niciodata nu i se vad dintii,
Uite ce s-a intamplat pentru ca capticiului tau am cedat.
Ce stresant!

Asa e ca nu te asteptaim, nu ? Un acces de furie si 3 lovituri .
NU-mi schimba timpul rau, cu un joc ieftin.
Pastreaza-ti toate biletele pentru tine.
Ce stresant!

Dar nu-mi este foarte clar, asta simplu a fost o eroare.
Cu rusine am platit-o! Nici macar nu esti prezent in trecutul meu !
Esti stresant!

Nu ai sa ma poti cumpara niciodata cu garoafe importate,
Inainte sa te ador pe tine, prefer tradafir de plastic din piata.


Nu am gandit, dar am invatat : pentru mine esti tipul nepotrivit.
Ce stresant!


Nu va chinuiti sa intelegeti postarea asta !!!

17 noiembrie!

Pana ieri te-am iubit ! Pana ieri , pot spune ca o urma din tine a fost strapunsa in pielea mea.
Pana ieri ! Pana ieri ai mai facut pasi timizi, uneori mici alteori mari, in mintea mea.
Ieri ai mai fost acolo in anumite privire, vorbe sau ascuns dupa ceva amintiri.
Pana ieri, atat !
Pana ieri m-am miintit ca nu mai simt nimic, pentru ca universul sa conspire astazi si sa nu mai fiu nevoita sa ma mint, ci sa sppun adevarul : NU MAI SIMT ABSOLUT NIMIC !
Azi, azi stiu ce simt eu excluzand gandurile la ce ai putea tu simti ?! Azi stiu ca nu te plac, nu te vreau cu adevarat in viata! De azi stiu ca nu esti ce-mi doresc, am crescut, am alte idei si alte asteptari de la viata.
Am alte lucruri sa imbratisez si cu singuranta cineva ma astepta sa i spun te iubesc.
Pana ieri credeam ca m-am indragostit de tine in urma unei idei, vehiculata enorm pe acesta micuta carte publica, un blog ratacit pe www.
In schimb, astazi sunt sigura. Persoana de care eu m-am indragostit nu te avea decat fizic pe tine, restul a fost doar fructul imaginatiei mele sau altfel spus ai fost creatia unor sentimente ce le-am depus prea repede in tine, din teama de a nu rugini.
Pana ieri credeam ca ca intr-o zi ai sa te mai intorci.De azi inainte cine crezi ca te mai vrea sau ca te mai asteapta ?!
Pana ieri am lasat la o parte faptul ca esti un mic taran, care se vrea emancipat.Astazi puse toate cap la cap realizat ca pentru tine nu simt nimic, sunt doar niste idei ce nici macar pe mare nu le arunc. Sufletul, insusi, Le-a dat foc.
Pana ieri aveam crosetata in gandire cum ca cineva ma vrea cu tine, astazi, culmea, stiu ca cineva ma vrea FERICITA! Ceva ce langa tine sigur nu as cunoaste.

Noi doi nu eram asa indepartati, am avut ceva real.Dintr-o data, totul s-a
schimbat.Doar s-a intamplat. Eu credeam ca asta o sa mearga mai departe, dar
a
disparut.
Si nimeni nu poate ghici ce-si doreste sufletul meu.Si
cu
atat mai
mult, nu pot controla sau evita ca acest suflet sa-si
piarda
iluziile.
Am
dat cea a fost frumos, dar sentimentele mele ca
o
bucata de
gheata pe soare s-au
evaporat.
Si-a disparut , a
plecat
fara sa
anunte.Ce a fost intre nooi doi,
nici cand nu o sa se
mai
intoarca. Si a
disparut, nu am mai simtit.Este ciudat
cum totul
a
plecat, dar iubirea nu
mai este aaici.
A disparut !

17 noiembrie . Si nimic intamplator.




I do I do I do believe in Fairiessssssssssssssssssss !!

Am incheiat socotelile finale cu mine, in urma unui capitol pe care l-am deschis de curand dar de care m-am temut, m-am mintit sau pur si simplu n-am vrut sa-l manevrez acceptabil.
Stiu doar ca t, a fost o arma, un scut sau unelta perfect sa-mi creez o vesta antiglont ptr sufletul meu.Acum nu ma mai atinge si nu ma mai frapeaza nimic.
Din tot ce a fost, pastrez esentialul pe care, culmea, nu eu l-am gandit.

¨Nu este important sa fi cu persoana pe care o iubesti si care te iubesc, atunci cand lucrurile nu mai pot fi asa.Important e sa stii ca exista acel cineva pe care-l iubesti, departe sau aproape, ce te iubesti la fel de mult cum o faci tu.Si ca nu conteaza anii ce vor trece, situatiile ce vor interveni, uitarea sau indiferenta.Sufletul nu cunoaste astfel de lucruri.Sufletul doar iubeste.¨

Si atunci imi mai ramane de spus, ca ma urc din nou in barca si incep sa vaslez.Dar nu pentru noi, pentru mine.

Pentru ca te cunosc atat de bine, incat si zeci de ani de-ar trece eu stiu finalul acestei povesti.
SI mai pot spune doar atat :

Cand imi spui adio, totul timpul inseamna : pe curand.
Cand totul incepea sa fie perfect, te cuprindea teama.
Cand te doare distanta, te cuprind indoielile.
Cand imi spuneai ca nu trebuie sa am indoieli, ma asigurai ca:

Ne vedem in drumul ce a mai ramas de parcurs.Vreau in final sa vii cu mine, langa tine sa ma trezesc.

Cum se intampla aproape mereu, cand cineva isi ia ramas bun, se naste tristetea, ce incepe sa caute un suflet.
Mie mi se pare rar si ciudat, si chiar daca sunt dezordonata, este impermeabila tristetea.
Fericirea este un machiaj plin de zambet amabil, decat zbor fara o pereche stabila de aripi.
Cand totul se sfarseste si tacerea incepe sa murmure, doar pupilele tale vor stii ce a fost sau nu adevarat.
Si pitite printre cristalul ochiului tau vor zburda bucatele din acele dupa-amiezi cand am inceput sa zambim.
Mereu ve fi binevenit in acest loc, pe lista mea de obsesii pe care nu le voi uita.
Cum sa imi amintesc de tine, fara sa privesc inapoi , daca eu nu voi uita niciodata ultimul vals ?

Scriu

Daca nu scriu astazi, nu conteaza ! As putea rupe varful creionului, sau as schimba pagina catre ziua de maine.Catre saptamana viitoare, luna ce vine sau chiar catre anul ce urmeaza. As mai putea schimba chiar si cartea.Asa as avea corpeti noi, sentimente si comportament nou.As avea o alta poveste cu un alt inceput si sfarsit, ori sfarsitul l-as lasa nescris.Cel putin, ne scris de mine. Nu as mai lasa gandul sa-si piarda energia gandidu-se la sfarsitul unei povesti pe care o voi trai, ci pur si simplu voi lasa povesteasca sa-si gaseasca singura limitele.

Si in noua poveste, nu stiu unde m-as ragasi.Unde as fi eu, pitita la ce pagina? Plasata pe ce rand ? Unde si-ar gasi sufletul meu locul sa se linisteasca si sa-si faca bine meritata siesta?

Plasez intrebarile astea toate intr-un suspir amar si inghetat.Ma descotorosesc de ele si ma dezbrac de orice fel de raspuns.Ridic privirea spre cer si numar din stele ce ma privesc de departe, atat de departe incat abia se mai zaresc.

Nu am bagat de seama cum picaturil reci ale unei ploi de noiembrie imi mangia trupul cald de speranta.Ploaia e asa marunta si gandurile mele asa de distorsionate incat abia o por observa.

Dar mi-am amintit de povestea pe care mi-as dori sa o incep, ceva diferit si in directia opus povestii acesteia pe care astazi o tastez.

Tot ploaia ce se napusteste din ce in ce mai repede pe trupul si peste gandurile mele nocive imi da de inteles ca eu niciodata n-as putea fi protagonista altei istori.N-as reusi sa duc o alta actiune nici macar la stagiul de inceput.

Si-mi e greu sa mai scriu despre aceasta poveste, sa ma adancesc si mai mult intr-un infinit cautand bobul de speranta. O speranta pentru povestea mea reala ,ce-mi apartine mie.Da, mie.

Recunosc, si cerului, marii, lunii si stelelor.

Am inghetat si de la frig si din cauza cuvintelor lipsa ce inca nu-si gasesc locul pe aceste foi rupte din cartea vietii mele.

Nu am aflat cat conteza de voi scrie azi sau nu, dar ceva e cert .Si anume, povestea mea va fi o balada trista de vara.Si tu, vei fi invesmantul cel mai placut pentru sufletul meu. Chiar si acum cand imi este frig si tremur.

Chiar si cand ploaia ma va dobora, iar soarele ma va ocoli. Chiar si vantul ma va lovi puternic si ma va certa, iar nori ma vor respinge si ma vor impinge la lupta.

Vei fi vesmantul sufletului meu prezent pe fiecare pagina din insiruirea actiunilor vietii mele chiar si cand valurile se vor retrage acolo unde soarele se intalneste cu luna, unde nisipul de pe plaja este pictat in nuante necunoscute ochiilor mei... Cand voi simti ca aerul se reprima, si ca zapada ma cucereste , acum si atunci voi avea nevoie de tine sa ma dezgheti si ma lipesti pe foile ce azi sunt lipsa.

Naiva ;

Sa te iubesc a fost o prostie totala.Un pas facut dincolo de bine sau de rau. A fost totul ca o furtuna de durere, o istorie de teroare, un vis ce-mi parea roz,dar azi este gri.Totul a fost acaparat de minciuni, de vorbe fara sens.

Am increcat sa-mi reconstruiesc pacea, sa ard sarutarile tale.Inca incerc sa nu ma uit inapoi.Mi-am pierdut oxigenul si vocea.Am facut o lume pentru noi doi, m-ai facut sa cred in tine si apoi ai spus adio.

Stiu ca am fost naiva.
Si am simtit ca am puterea sa agat fluturii de cer,
Dar azi doar tremur aproape de sol.
Am fost naiva si ti-am dat tot aerul
meu.
Si azi viata mea este un desert
Pentru ca te iubesc cu sufletul
deschis.

.

Incerc sa-mi numar genele de la ploapa stanga. Sunt curioasa daca vor iesi in plus fata de cele de la cea dreapta.
Fiecare in parte adaposteste cate un sentiment. Adesea si sopte, soapte ce s-au vrut rostite.
Genele de la ochiul drept, reprezinta fiecare greseala facuta. Prima e codata cu un noiembrie.In care m-am lasat citita asa cum sunt. A doua reprezinta luniile urmatoare cand m am acoperit cu multe minciuni si greseli.
Le-as schimbat, dar nu pot.Nu pot fugi de mine si de gresilile mele.Nici nu stiu daca le pot indreptat.
Am si uitat cum se pronunta te iubesc, un te iubesc ce sta si el atarnat pe o geana.
E greu cand ploua si te simti straina de tine. Cand cerul nu iti mai pare atat de aproape si cand n-ai cui oferi iubire.
Dar e placut cand te pierzi in imbratisarea unui soare la fel de singuratic ca tine, si cand dansezi cu vantul peste frunzele ruginite de trecerea verii.
Azi cade o geana, maine un vis incepe sa prinda viata.
Azi totul e gri, dar maine eu voi spune ca fost roz si plina viata de dulceata.
Am o masca prafuita de atatea si atatea dorinte nerostite.O port, caci cu aceasta masca, pot plange, cu siguranta, nimeni nu va stii si ma va crede fericita.
Masca mea e o masca plina de fericire.O fericire pe care o vei develi si iti va rezult trista.
Mi-a cazut inca o geana, pacat ca-i o geana stanga si ca eu nu pot spune ce simt.Asa or sa.mi cada toate sentimentele si ma voi adanci intr-un abis de unde doar sa am putere, sa am mai pot sa strig.

Erase!


ERA BEAT!

Nu-i la fel.

Inca nu inteleg ce s-a intamplat.Cum a reusit viata sa ma schimbe? Nu stiu, momentan, cine sunt .Simt ca am si identitatea pierduta.
Simt sagetile infipte cu forta in vocea mea, pana la urma tu tot mai captez timbru vocii mele.
Nimeni nu ma poate intelege.Nu stiu de ce imi lipsesti inca, uneori.Traiesc in ziua de ieri, dar incerc sa ma salvez in fiecare zi ce trece.
Nimic nu mai este la fel.Ploaia cade printre gandurile mele. Nimic nu este la fel, tu nu mai esti in aceasta tacere absurda.
Nimic nu-i la fel.

Au trecut multe zile, mi s-au parut eterne.Tot ce am trait, pentru mine nu e dat uitarii.Ma intreb uneori unde esti, pentru ca am invatat asa de bine cum sa reactionez daca te-as cauta sau daca intr-o zi voi merge acolo unde esti tu.
Nu vreau sa te vad in alte bare, nu vreau sa creed ca m-ai uitat, nu mai vreau sa ma prefac, sa tot spun ca nu-mi pasa.Vreau sa ma strangi foarte tare si sa-mi spui tremurand ca nu pot trai fara tine.
Au trecut multe zile. Am incercat tot sa uit fiecare aroma pe care ai lasat-o.Dar ea a ramas in fiecare spatiu.
Am sa iti spun ce gandesc, de cate ori te-am visat, in fiecare zi si in fiecare ora.
AM sa iti spun ca te ..., sau nu. Nu! Am sa iti spun ca ti-am dus dorul si te-as ruga sa nu ma mai lasi vreodata.



Aiurea!

referat

Nu scriu referate despre ceea ce simt. Nici macar nu-mi lipesc sufletul pe niste coli prafuite de trecerea timpului.Daca sentimentele nu s-ar fi transformat in ecouri din trecut, as fi fost astazi neputincioasa in fata cuvintelor tale? Nu vezi ca totul a ramas incadrat intr-un interval deschis de priviri si inchis de minciunile zilnice?
Si spui ca e o eroare, dar ca e bine sa o cred . Aiurea! Nici nu stii, nu stii sa minti, dar lasi aburul sa deseneze cu tine acolo unde calcaiele tale au lasat urme adanci.
Norocul meu ca marea are niste valuri uneori recalcintrate, alte ori neinteles de linistite, dar oricum ar fi ele , reusesc sa astupe gropile pe care ai increcat sa le adancesti. Si mai am un atuu, ca eu azi inteleg unde-mi incape fericire si sper sa deslusesc mesajul liniilor impuse de acest infinit pe care am sa-l instalez intre noi doi.Deja nu mai conteaza ce zice sufletul, cuvintele lui se aud in surdina, nu stiu sigur daca pentru mine, dar e cert ca la tine nici macar surdina lor nu mai este un sunet.. Este o ... nepasare.

Departe

Vantul invarte cuvintele gandului meu, dincolo de fereastra. E trist cum totul a prins un ton inchis, negru obscur si Luna nu-si mai face aparitia ca alta data.
Era cel mai viu tablou al sufletului meu, dar s-a pierdut prin incercari subtile de a spanjura o iubire gingasa.
Vuietul din glasul vantului ma cheama, dar ma tem as ma apropi de fereastra, azi nu ma mai simt prietena cu Luna, si nu stiu cine m-ar chema dincolo de limitele infinitului, intr-un paradis in care eu ma inveles fara pic de tristete si unde fericirea imi este mantaua potrivita.
Si totusi ma pites sub ploapele mele inlacrimate, privesc subtil, stele incep sa apara, dar eu nu le.am chemat, nici macar nu le-am dat un motiv sa vina in vizita, si nici nu am noutati sa le povestesc prin aburul unei ciocolati mult prea incalzita de atatea taceri nelinistite.

- Un moment iti rapesc, un moment de adevar. Eu si tu! Atat mi-a cerut Luna, plina .Rotunda si plina de magie. Am vrut sa o ating, s-o magai si sa-i spun ca mi-a lipsit, dar s-a retras.Abia ma privea, n-am avut glas sa-i spun ca nu-mi rapeste niciun moment, ci ca as vrea sa ramana tot timpul cu mine.Am ramas neclintita si nerabdatoare de ce-mi va spune.

- Unde se duce toti copiii ? m-a intrebat facand un pas mai aproape de fereastra mea.
- Ce vrei sa-mi spui ?
- Unde se vor mai juca dupa ce le trece copilaria?
- La ce te referi ?
- Unde se duc lacrimile ?
- Nu stiu despre ce vorbesti.
- Pe cine vom invinovati apoi?
- Pe mine nu ma privi.
- Cand cerul va deveni stralucitor.
- La ce te referi ?
- Si atunci nu, nu vei mai putea coti inapoi.Iar cineva a ramas departe.
- Si tu te vei opri ?
- Au plecat, vei pleca si tu probabil.
- Tu vei ramane?
- Si atunci vei ramane in picaturi de timp.
- Nici nu mai simt pamantul..
- Cand nici de vei vrea, nu vei mai putea da inapoi. Cand va fi tarziu si luminile se vor stinge, cand ziua se transforma in noapte si nu se va mai intoarce, el va fi langa tine, intrebandu-te ce ati facut ? Si daca ar ramane o speranta el si-ar dori sa fie din nou cu tine, departe de aici. Si tu ce ai dori ?
- Eu ...

Ai disparut Luna, stii ca te-as fi mintit .

restart

I Restart the song, cuz i just miss my favorite part!

Somebody´s me...

Imi caut cuvintele, mult prea in bratele noptii, in locul unde litere incearca sa-mi surada. E tarziu, dar e un tarziu rece si distant. Un tarziu ce nu ma minte, asa cum eu incerc sa m mint de ceva saptamani bune.
Vreau sa spun ceva, dar simt ca-i prima data cand nu-mi pot lasa sufletul sa se exprime, cand refularile sunt totul si Luna cu Cerul mult prea departe de mine.
Poate si Luna, si Cerul astazi au simtit ca i-am mintit.I-am mintit in ultimul timp si astazi m-au lasat singura la cafeaua ce de mult si-a pierdut aroma.
Imi e dor sa ma pierd in mirosul ciocolatii fierbinti ascultand o melodie vechie, dar in mod constant a mea. Somebody´s me. Imi lipseste si noptile cand plapuma nu ma mai acopera, nu indeajuns.
Se rasuceste printre ramurile unor soapte nerostinte, dar mangaiate de dor.
E prima noapte de ceva timp, cand am plans, din alt motiv, decat al cerului.Cand am plans de dor.Dor de luna, de soare, de cer si de ce ne-a unit.
As spune dor de Noimebrie, dar mi-as aminti ca eu l-am rupt din drumul meu si am impartit sentimentele pe doua carari opuse.Sau mai excentric spus: necoplanare.
Am plans pentru ca m-am reintors la vechiul obicei, am ascultat vechea melodia pe care imi placea sa intru in lumea lui Peter Pan, sa adorm si sa ma las prada visurilor si tacerii noptii.
Si nu mai vroiam sa ascult iar un ¨cineva sunt eu¨ cantata de un alt ¨cineva esti tu¨, ce-mi aminteste nociv de ¨cineva suntem noi¨.

Somebody´s wants, somebody needs you...Somebody dreams about you..

Trec anii si mie tot imi place.

Treceau zilele de cand nu te am ascultat si simteam cat de dor imi este de tine.Cata nevoie aveam de o melodia sa fiu din nou eu.

Dar nu, astazi a fost o greseala.De maine voi schimba playlistul unui suflet ratacit in mijlocul stancilor reci fara suflare.
De ce ma intorci Noimebrie?!

Acum cand am simtit ca am prins visul de-un fir de ata si l-am cusut intr-un volan de suflet cu multe ace ruginite din lipsa de iubire.

You, dou you remember me?!Like i remember you...

Aproape , aici.

Oare te-am auzit bine? Pentru ca am crezut ca ai spus sa ne mai gandim la cum s-a terminat .Tu ai fost viata mea si nu mi-am imaginat niciodata ca am sa cos luna de cer, pictandu-i imprejur stele, fara tine.

Umbre patrund prin lumina, acolo unde a stralucit atat de tare o iubire ce nascut fara un motiv anume.

Nu renunta la noi in seara asta, dragostea nu e totdeauna formata doar din alb si negru.Oare crezi nu te-am iubit dintotdeauna sau am incetat vreodata sa te iubesc?

Iar cand am nevoie de tine ,esti aproape aici.Dar stiu ca asta nu-i de ajuns pentru sufletul meu.Si cand sunt cu tine, aproape ca plang, pentru ca stiu ca sunt aproape de tine.
As schimba lumea daca as avea sansa sa o fac. Oh,m-ai lasa?

Trateaza-ma ca pe un copil, imbratiseaza-ma si cand imi este frica, te rog protejeaza-ma.
Batuta si invinetita de cuvintele tale spuse demult, zapacita si sfaramata,realizez ca ma doare.Oare nu te-am iubit dintotdeauana?

Noiembrie.

Am inchis portile sufletului meu. Nu vreau sa las Noimebrie sa intre si sa isi asterne praful inntoate colturile lui. Imi esti drag, Noimebrie, poate mult prea drag, dar te urasc pentru ca vi cu multa speranta. A fost de ajuns sa-mi arunc privirea naiva pe caldar si sa citesc : Noimebrie, pentru ca sufletul sa prinda aripi si sa se desprinda total de ratiune.

Tu aduci iubire in sufletul meu. Iubire si multa stare de bine, ceea ce in mod normal cele lalte luni nu-mi aduc. Imi aduceau ori iubire si multe lacrimi , ori stare de bine si atat.

Dar esti o luna rece, ca stancile pe care le ating atunci cand incerc sa ma indepartez de gandurile ce incearga sa ma aduca din nou la .... tine?!
Vreau sa nu te las sa intri in sufletul meu, sa te tin departe. Sa uit de luna, de zambete si de stele. Sa uit.Sa uit chiar si de mine si sa nu te privesc in ochii.Da, Noiembrie. Cine a spus ca tu nu ai ochii ? Tu nu ai zambet ? Tu nu ai privire? E las. Si egocentrist.

Tu ai chiar si un suflet, dar nu te-as putea primi langa mine. Tu imi indepartezi ratiunea si dai aripi sufletului.Aripi la care eu am renuntat de mult si pe care nu mi le mai insusti acum.

E tarziu, si valurile se retrag intr-un acean fara magie, fara unicitate si fara pic de iubire. Un oacean de vorbe aruncate, sarate si batute de vant.

Si-n urma valurile ramane multa voie buna, pe care tu, Noimebrie, vrei sa mi-o stergi.Dar eu imi pastrez masca ce inlocuieste aripile, e o masca plina de fericir, caci in spatele tuturor intamplarile eu sunt fericita, eu continui sa iubesc si sa ma pierd dansand pe-un nor unde eu las basmul scris de altii sa continue.Dar nu in Noimebrie. Pentru ca tu , imi aduci amiintiri ce prind viaata doar amintindu-le. Esti atat de importanta pentru mine incat in orice luna te simt, te amintesc, dar te reneg.

Si acum e luna ta, acum esti tu. Ar trebui sa te las sa-mi scris basmul in care eu sunt aceea din fiecare luna Noaimebrie al fiecarui an. Dar nu.

Poate ca te-am pierdut noimebrie, si tin sa cred ca esti doar o luna fara num. O luna mult prea tarzie.

Pe nori.

Am sa te chem sa mergem printr nori, sa te simt in tunetul placerii.Am sa te tin pe palme pana in zori, lumea va fi a ta. Am sa te chem sa o impartim in doua.

Vreau sa te chem pe nori undeva unde-i rece lânga luna sa simti caldura mea, vom zbura dupa iubire intr-un ritm uluitor iar tu iarasi imi vei spune : "Esti doar un visator!"

Te rog , doar incearca sa-mi dai o sansa, si-o sa vezi ca n-o sa mai plangem. Am gasit un loc pe nori, vreau acolo sa te chem . Am sa te tin pe palme pana-n zori, lumea va fi a ta .Am sa te chem s-o impartim in doua.
Vreau sa te chem, pe nori undeva, cat mai sus langa stele sa putem vedea cea mai sincera iubire,
nascuta-n armonie.Si-o sa vezi ce-am fi putut simti...
Ce-as fi putut avea!