Obista si fara sperante, de la atatia pasi ce nu m-au lasat sa inaintez, incercand sa uit si sa nu ma mai gandesc, am relizat ca ma pot descatusa de tristeti.

Am avut atatea vise, pe care niciodata nu le-am vazut implinite, planuiam tot timpul ziua de maine, si in acel maine am am ajuns sa fiu tot una singura, tot eu.

Dar ma voi in acest tren, nu ma intereseaza destinul, vreau sa fiu eu cu mine.Vreau sa stiu ca si eu merit sa risc .Dar sufletul imi era racit, ratacit si sovielnic din lipsa de iubire.

Si in acest vagon, am vazut in ochii altcuiva un suflet ce am stiu ca ma va salva.

Te-am vazut si am decis sa te ignore, adevarul este ca nu sunt in stare sa mai plang asa ca am decis sa cobor la urmatoarea statie.

Au trecut doar doua zile si in gandul meu este el, si uite ce frumoasa este viata, te surprinde cand incetezi sa mai crezi.

Si am sa traiesc momentele pe care de foarte mult timp le-am lasat in urma. Si acum este momentul sa risc, sa las totul la o parte si sa spun ceea ce simt.
Daca te-am gasit acum nu vreau sa ma gandesc din nou, sa-mi plang trecutul, acum cand te am.
Urmatoarea statie va fi destinul meu, voi fi eu si vei fi tu , intr-un loc pentru amandoi.Un loc ce se numeste iubire.

Si ramai chiar aici, aici cu mine.