DADAAAA MEA MI E DOR DE TINEE

Nu pot sa dorm, desi am doua zile de cand n-am pus geana pe geana.Nu dau vina pe oboseala, de ce sa ma mint si sa fiu absurda ? Nu dau nici vina pe tine, caci tu esti generatorul tutror lucrurilor frumoase din viata mea.
Azi trag linia, ce ar trebui trasa la final de drum si in rezultat apari tot tu.Tot zambind, tot glumind, tot fericit. Tu, in lista mea, unde-mi adun fericirele , unde-mi scad tristetile si unde impart iubirea.
Tu esti rezultatul, tu esti soarele la care sufletul va ajunge.
Si esti departe, atat de departe.Un zburator pe cer in noapte.Departe, atat de departe incat nici creioanele nu-ti mai pot da o forma.Atat de departe incat si gandul se chinuie sa te vada exact asa cum esti.Atat de departe incat aripile mele se frang doar in visare, doar visand ca am sa te ajung si sufletul ramane fara glas si fara lacrimi, stiind ca nu te mai poate aduce aici. Nu se mai poate bucura de-un sfat,de-o vorba buna, de-un inger si de un suras, sau pur si simplu de-o pace razboinic de jucausa.
Sufletul meu pe zi ce trece devine tot mai alergic si mai selectiv.Are ganduri tot mai propice si tot mai mult dezamagire. Incep zilele si anii sa curga peste el si dezamagirea sa-l apese si sa mi-l farame. Si usor usor ridica standarele la cer.
Lacrimile incep sa-l spele iar si din nou, dar el se incapataneaza sa ramana viu prin amintiri, prin lucrurile ce azi sunt toate la tine.
Eu nu vorbesc prosti, nu filozofez si nici nu caut frimituri .Ci doar imi ascult sufletul sovoind pe o foaie.
E tarziu, mult prea tarziu sau mult prea dimineata in ziua sa mai fiu puternica si sa-mi pastrez pumnalul de iluzii cu care m-am inhamat la drum.
E cinci si ceasul inca bate spre si jumate.Luna tot mai este atarnata undeva departe, si ea tot departe de mine si aproape de tine, dar o vad, lasa o urma in spatele unor nori tristi de atatea ganduri rele.
Am crezut ca-mi va face bine sa ma plimb aici, departe si eu, departe chiar de mine.Am crezut ca ma voi simti putin mai aproape de soare, daca ma voi lasa purtata sub un cer instelat intetosat adesea de doi trei nori fugari ce adapostesc luna.
Am crezcut apoi ca-mi va face bine un ceai ferbinte si o pereche de botosi ce-i am de la batrana, asa cum o numesc eu pe dulcea mea strabunica ce azi e singura persoana pe care o simt cu mine.
Dar m-am inselat! Nici Gerogiana ce-mi este un lunar prielnic al inimii nu a reusit sa-mi restabileasca zborul pe mare.
Si am pus deoparte hainele de strada, m-am pitit sub doua plapumi groase sprand ca asa nici urma de amintire trista si tristete ma va ajunge.Si nici urma de lacrima nu mi va mai stoarce sufletul amarui si inchis in atatea inchisori si enigme.
Dar somnul tot n-a vrut sa ma fure, tot n-a vrut sa ma trimita in lumea lui Peter Pan. Nici macar in Peter Pan nu mai cred, nici macar nu stiu daca eu am crezut vreodata in zane.
Mi-a inghetat de tot sufletul, poate si din cauza plimbarii in noapte.Pana si strazile unui Madrid aglomerat zi si noapte au fost pusti si desertice.
Am dat drumul si la caldura, cu lacrimi in ochii si sufletul facut bucatele.
Nimic, oricat de cald si soare ar fi afara, sufletul e rece sloi ca o bucata de gheata.Si statator ca o stanca.
Imbratisez perna mea lunga si albastra, o imbratisez cu dor, e singurul lucru pe care am crezut ca-l mai pot face.Am ridicat jaluzele pentru ca simt nevoia sa vad in nou stelele , luna, cerul, sa simt adierea vantului si viata de dincolo de fereastra.
Ce mai pot simti cand totul imi striga mie insami ca-s moarta? Dar moarte,, nu am tem de tine, te stiu, te cunosc.Esti acea doamne imbracata in negru ce picteaza noapte si cauta ziua . Pot fi sigura ca pana si pe tine te pot iubi , si tie iti pot deveni prietena. Dar lasa-ma astazi, da-ma prada nopti sa-mi schimbe gandurile si suflet si sa ma readuca pe mine, Raluca aceasta pe care m am chinui in aceasta jumatate de an sa o construiesc.
Nu stiu ce s-a intamplat si ce se intampla cu mine.
Dorul ma termina, dorul de mine, de tine.Da.
Mai ales dorul de tine! Dorul de ei, magicineii inimii mele.Sentimentele mele ratacite in lume.Toti prietenii mei.Dorul de locul unde te-am cunoscut si unde te-au furat.
Dorul de locul unde te simt cu adevarat aici si aproape.
Dor de ani in urma. Dor, dor . Dor sa fiu un copil naiv ce are undeva in tarile calde, ce intr-o zi cand va fi mare poate poate o sa o placa...

Un basm!
Si gheata, suflet inghetat .Pierdut.Inima arsa!
De ce nu pot dormi nici azi ? Cand e prima sambata in care nu am scoala?De ce acum pe ultima suta de metri, cand mi am colectat fortele sa ajung sa mai fac un pas spre soare. ?"
De ce timpul trece si mie mi este tot mai dor de tine si neputinta, nazuinta si incapacitatea mea de a face ceva ptr lumea asta imi mai da cate o palma.
De ce te-am cunoscut intr.-un interval atat de scrut si de ce te-a luat limita unei ipoteze daca tu ai ramas sa construiesti o persoana in mine , in ei si in toti.
Eu cand am sa inteleg toate astea? Cand am sa zbor peste de ce uri ?
Cand? Ca mi as scoate ochii doar sa nu mai plang si as arfde sufletul sa nu mi fie dor..
SI stii ce? Uite si asa ma iubesc, ca pot sa iubesc ceva ce ma face mandra de mine.


SI vreau sa ma mbratiseze cineva! Mama mea, atat ! Dar si ea astazi e departe si de ar fi aici ... tot n ar ajunge sa imbratisez exact ceea ce cere imbratisare.. Una din aripile rupte. :( Dar si ea macar ea sa ma imbratiseze acum.. si ma dezcongeleze!


Trista trista trista !


Fericirea mea trista !!
DADA MI E DOR DE TINE!
Universul conspira !

Daca mie mi este dor de tine, la altii in sufletle mi-ar fi o groaza colosala sa privesc! Ferice de toti cei ce te iubesc ! Ferice lor si lasa toate tristetile pe mine, asa cu multa dragoste am sa le port !