Cum sa te uit? :(.

Niciodata nu a fost asa usor sa zic acest cuvant, si chiar daca am fost amandoi de acord ca asa este mai bine, a fost foarte dur.As fi dat orice ca acest moment sa nu vina niciodata, dar probabil era inevitabil si... uite asa s-a intamplat.
Te asteptam si tot ceea ce aveam sa-ti spun, s-a sters din minte, doar te-am mai auzit pentru ultima data, cu ceea ce-mi mai amintesc mi-ai spus "eu nu-ti port pica", cu vocea ta frumoasa si cu forma de a vorbi ce mi-a placut mereu.Stiam ca se va intampla,dar nu stiam ce sa-ti zic.
Intrebi cum sunt evitand sa-ti spun ceva, si eu singurul lucru pe care mi-l doresc e ca acest lucru sa nu se mai intample.Multumesc pentru tot, multumesc pentru atat, mai bine drumurile noastre s-ar fi intalnit maidemult, mult maidemult.
Si , inainte sa fi tu, niciodata nu m-am mai simtit asa,vulnerabil, copil, gol si plin de tine in acelasi timp, bine si rau cu acest sentiment, asa iubit si cu atata singuratate, si fragil in fata cuiva, in fata ta.
Au fost atatea zile cand erai totul si-n altele cand nu erai deloc, uneori am crezut ca ai putea lasa totul pentru noi,ca ai fi in stare sa risti si sa incerci orice, am crezut ca acest moment nu o sa vina, dar timpul a trecut si am inteles ca a inceput sa fie imposibil, ca timpurile noastre nu coincid, si nici vietile noastre.
Am inteles ce era al nostru.Am inteles dar nu am fost doar iubitul tau, mereu am fost mai mult: prieten, complice, coleg, confident, jumatatea ta.Stiu ca asa credeai, ca ma simteai cum te simt si eu.
Ti-am oferit tot ce aveam si tot ce sunt, doar vroiam sa te iubesc, sa te fac fericita si sa fiu fericit alaturi de tine, vroiam sa traiesc din plin aceasta nebunie, sa mergem pe strada de mana, vroiam sa te sarut si sa te iau in brate liber, sa fie totul adevarat.Stiu ca ai vrut sa fi fericit langa mine, chiar daca stiu ca totul era dificil sa-i infruntam pe toti si toate, dar nu era imposibil.
Stiu ca trebuie sa pleci si ca trebuie sa te las sa pleci, stiu ca o sa-mi fie foarte greu fara tine,si poate ai sa te gandesti la mine si o sa-ti amintesti, totul o sa ramane mare in mine, si nu vreau sa sterg nimic, si o sa fie greu sa nu ma gandesc la ce am trait si ceea ce ar mai trebui sa traim.
Si ma rog pentru tine,il rog pe Dumnezeu sa-ti dea fericire,pentru mine e mult prea greu sa te las, dar trebuie sa o fac.Dar aminteti ca mereu o sa-mi amintesc de tine, oricat de aproape sau departe o sa fiu si poate intr-o zi o sa ne intalnim.
Si tot ce o sa se intample, se intampla doar pentru ca fara tine nu mai pot sa mai traiesc.
Pa [a plecat fara sa anunte! ]

Pierzandu-ma in privirea ta,ceva s-a intamplat.Miraculos,inima mea a inceput sa se umple de culoare, in timp ce luna mi le ascundea,o lumina falfaie peste pielea ta. Cu un gol in suflet am vazut amndoi rasaritul.Nu era necesar nici un cuvant...
Nu pleca din viata mea,lasa-ma sa mai raman.In urma cu un moment m-ai indragostit.Nu pleca inca,nu ma pot decide,dar in urma cu un moment m-ai indragostit.
Inima mi s-a luminat un moment,cu un sarut ai reinventat totul in mine.Si nu mai suntem cei dinainte ca atunci cand rasarea soarele.Nu era necesar nici un cuvant....
Nu pleca din viata mea,lasa-ma sa mai raman.In urma cu un moment m-ai indragostit.Nu pleca inca,nu ma pot decide,dar in urma cu un moment m-ai indragostit.
Suspin fugar,magic si vremenlic.M-am mai uitat o data...instantaneu te iubesc!

Pentru pyticotul meu magic, Ruxandra!!!

All for one is all for Love - Partea a2-a

"Imi aduca aminte si acum noi doi la mare.Eu si ea.Imbracata intr-o fustta lunga alb,asa inocenta ce era, si-un maieut micut alb, toata o zana.
Se ratacise pe imensa plaja goala.Soarele apune usor si ea continua sa mearga singura, cu picioarele goale prin apa calaie a Marii Negre.Parul ii flutura usor pe spate, ca o printesa printre multimea de pescarusi.Am vazut-o din departare, era asa de asemanatoare cu printesa mea. SI se apropia din ce in ce mai mult, intunericul ii conjura din ce in ce mai mult trupul si chipul ei angelic, era tot mai asemanatoare ei, si se apropia, era chiar ea.
Era trista, si nu ma recunoscu-se inca, se pierdu-se si era confuza. A ridicat privire ce si-o atintise de ceva vreme catre globul de aur din indepartare, si m-a privit. Zambetul ei, ochii ei mari si verzi clipeau. "Ce cauti tu aici ? " mi-a spus usor luandu-ma in brate.Ne-am explicat unul altuia cum am ajuns pana acolo, eu vroiam sa ma mai recreez, ea stiti deja. Pura conincidenta dictata de cineva de sus, si de destin. O conincidenta cam clara nu ?
Trebuia sa ma intorc in camera unde eram eu cazat, ea lafel.Dar nu. Am ramas acolo amandoi.Era asa gingasa, parul ei drept si blonda si ochii verzi si mari pictati intr-un cadru perfect cu albastrul marii . Si eu langa ea.
Am preferat sa nu amestecam cuvintele cu sunetul valurilor, asa ca priveam si era fericita, era fericita. Si tot acolo, in acel paradis al nostru a fost a mea. Puteam eu sa cer mai mult? Dar pe cat am primit de mult, pe atat am ranit. Si nu ma indrebati de ce! O sa va povestesc..."