Noiembrie.

Am inchis portile sufletului meu. Nu vreau sa las Noimebrie sa intre si sa isi asterne praful inntoate colturile lui. Imi esti drag, Noimebrie, poate mult prea drag, dar te urasc pentru ca vi cu multa speranta. A fost de ajuns sa-mi arunc privirea naiva pe caldar si sa citesc : Noimebrie, pentru ca sufletul sa prinda aripi si sa se desprinda total de ratiune.

Tu aduci iubire in sufletul meu. Iubire si multa stare de bine, ceea ce in mod normal cele lalte luni nu-mi aduc. Imi aduceau ori iubire si multe lacrimi , ori stare de bine si atat.

Dar esti o luna rece, ca stancile pe care le ating atunci cand incerc sa ma indepartez de gandurile ce incearga sa ma aduca din nou la .... tine?!
Vreau sa nu te las sa intri in sufletul meu, sa te tin departe. Sa uit de luna, de zambete si de stele. Sa uit.Sa uit chiar si de mine si sa nu te privesc in ochii.Da, Noiembrie. Cine a spus ca tu nu ai ochii ? Tu nu ai zambet ? Tu nu ai privire? E las. Si egocentrist.

Tu ai chiar si un suflet, dar nu te-as putea primi langa mine. Tu imi indepartezi ratiunea si dai aripi sufletului.Aripi la care eu am renuntat de mult si pe care nu mi le mai insusti acum.

E tarziu, si valurile se retrag intr-un acean fara magie, fara unicitate si fara pic de iubire. Un oacean de vorbe aruncate, sarate si batute de vant.

Si-n urma valurile ramane multa voie buna, pe care tu, Noimebrie, vrei sa mi-o stergi.Dar eu imi pastrez masca ce inlocuieste aripile, e o masca plina de fericir, caci in spatele tuturor intamplarile eu sunt fericita, eu continui sa iubesc si sa ma pierd dansand pe-un nor unde eu las basmul scris de altii sa continue.Dar nu in Noimebrie. Pentru ca tu , imi aduci amiintiri ce prind viaata doar amintindu-le. Esti atat de importanta pentru mine incat in orice luna te simt, te amintesc, dar te reneg.

Si acum e luna ta, acum esti tu. Ar trebui sa te las sa-mi scris basmul in care eu sunt aceea din fiecare luna Noaimebrie al fiecarui an. Dar nu.

Poate ca te-am pierdut noimebrie, si tin sa cred ca esti doar o luna fara num. O luna mult prea tarzie.