Nu scriu referate despre ceea ce simt. Nici macar nu-mi lipesc sufletul pe niste coli prafuite de trecerea timpului.Daca sentimentele nu s-ar fi transformat in ecouri din trecut, as fi fost astazi neputincioasa in fata cuvintelor tale? Nu vezi ca totul a ramas incadrat intr-un interval deschis de priviri si inchis de minciunile zilnice?
Si spui ca e o eroare, dar ca e bine sa o cred . Aiurea! Nici nu stii, nu stii sa minti, dar lasi aburul sa deseneze cu tine acolo unde calcaiele tale au lasat urme adanci.
Norocul meu ca marea are niste valuri uneori recalcintrate, alte ori neinteles de linistite, dar oricum ar fi ele , reusesc sa astupe gropile pe care ai increcat sa le adancesti. Si mai am un atuu, ca eu azi inteleg unde-mi incape fericire si sper sa deslusesc mesajul liniilor impuse de acest infinit pe care am sa-l instalez intre noi doi.Deja nu mai conteaza ce zice sufletul, cuvintele lui se aud in surdina, nu stiu sigur daca pentru mine, dar e cert ca la tine nici macar surdina lor nu mai este un sunet.. Este o ... nepasare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu