Un ecou intr un rau de cristal, o privire intarziata intr o soapta, o atingere intr un Martie tarziu si rece, un sarut intr un noiembrie uituc, o cearta undeva printr un aprilie singuratic, o impacar la un inceput de mai, o noua cearta unde sa nu fiu lasa mi cereai, un iunie superb, cand ne furisam intr un colt stingher, un iulie de ramas bun, un august de basm, de dor si de asteptare cand strigam pe strazile madridului pustiu "mai e putin", un septembrie ce m a convins perfect sa ti zambesc doar tie, ce venea cu acel mult citit "t iubesc, tE iubesc", o noua cearta, un nou drum si din nou acelas Madrid ce incerca sa ma indeparteze de tine. Un desen, un tablou desenat printre lacrimi si cuvinte triste ce trebuia sa ti apartina tie, pentru ca era ceva al tau, ceva atat de inger ca si tine,un telefon ce mi dadea forta sa merg inainte "asa voinic cum ma stii", o persoana ce ti apartine atat de mult tie, ce mi a spus " te iubeste", un noiembrie la fel ca acel noiembrie uituc si acelas 23 noiembrie ce mi te a daruit mie, ne a imapcat si atunci. Si a fost atat de magic, intens si unic. Si un decembrie colorat, frumos, ce te a indepartat mai mult ca niciodata.
Dar au ramas vise, "Anglia", tablouri, si iar vise, imbratisari ne "imbratisate", si privire ne "privite", ai ramas tu, undeva pitit, probabil mult prea departe si eu .. aici sa scriu,sa plang sa mi te amintesc. Si cum spunea in unele din poeziile mele , pentru tine scrise... Numele tau ma poarta spre ecoul valurilor din ocean, Alexandru-Georgian...
Acelas Madrid, te fura si azi, sau aceeasi eu,rece, ce nu a stiut sa te apropie, dar acelas inger caruia i am promis sa te iubesc, te pastreaza in sufletul meu "intr un colt de suflet", si azi cand dorul de tine ma topeste.. iti mai spun atat: te iubesc gandacelul meu frumos baietel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu