Mi am definitivat zborul in aerul inabusit din incaperea rece, dar plina de speranta.Si te zaresc in fata mea, acelas zbor si aceleasi aripi, inca nu deslusesc cum poti zbura pe albastru cerului cu aripile ce ma sustin deasupra norilor, pe bucata de manta albastra.
Ai un drum croit cu safin, vantul iti este motor si soarele te ghideaza spre inaltul mistic al gandurilor mele.Drumul nu pare greu, ci destul de usor, insa este anevoios. Imagineaza ti cum ar fi un pescarus sa-si creeze o rochie din matase intr o secunda, unde ar fi bucuria de a lupta pentru rochita sa? Asa si Universul ne-a dat aripi, ne a dat un drumul si ne a dat speranta, se spune ca trebuia sa le impartit la doi, dar noi le am lasat intregi, ne am adunat pe noi intr-unul.
Si acum imi definitivez sufletul, intr o privire si intr-o imbratisare, si o rog pe Ruxandra sa mi repete motto-ul meu ? ¨Universul Conspira¨ si o las sa si continue drumul ei.


Neata, n a iesit!