suflet spart

Crezi ca se scurg soaptele intr-un bold de cristal unde sufletul meu s-a destins, spargandu-se in cuvinte,cuvinte ce adapostesc o fiinta sub umbrela iubirii, de ploaia dorului din realitatea asta coerenta

.Dar soaptele nu se scurg, ci se rasucesc pentru ca mai apoi sa se imbibe intr-un ecou, ecou ecou, cand crezi ca realitatea depinde de visul diurn, visul acela ce prinde viata cu un clinchet, cu o soapta, cu o privire.

Si uite cum ma pierd intr-o insiruire de cuvinte , ma simt intr-un gol imens,dar nu inteleg de ce pentru ca eu ma cunosc cel mai bine, stiu ce am simtit, si nu spun ce simt, pentru ca asta nu pot afirma cu certitudine. Lacrimile ma tradeaza, reapar iar prin franturi de amintiri.Si sunt in acest gol tactil incercand sa fiu eu cea de ieri, cea ce era convinsa ca tu esti un subiect suta la suta inchis si pierdut, o persoana ce nu inseamna nimic si nu va mai insemna nimic in tablou vietii mele.Dar acum nu ma mai simt asa. Am sa caut o oglinda si am sa trag o palma adevarata poate o sa-mi revin, si o sa incetez dracu sa-mi fie dor de tine sa fiu ca ieri.Dar probabil ca asta este realitate, ci nu sf-ul pe care-l astern aici, un s f atat de adevarat si de viu ce azi incearca sa ma intoarca, nu intr-un loc anume, ci intr-o invalmaseala de sentimente.

Nu te mai vreau, dar imi e dor de tine, nu te mai iubesc, dar imi tin promisiunea ca o sa te iubesc tot timpul, nu iti scriu tie, ii scriu baietelului ala pe care-l ¨hecha de menos¨Raluca, ah ..

Totul se duce ca apa raului in mare...

Timpul ce a trecut nu a stiut sa vada orele ce nu se vor mai intoarce, unde sunt suflete zilele cand stiam sa iubim, briza ce venea dinspre mare, unde sunt????Unde sunt sarutarile ce stiam sa le dam, unde a ramas trecutul ce nu se intoarce?Zilele cand traiam oriunde ? ..

:(