..

Prima zi dintr-o noua carte pe care sufletul meu plapand indazneste sa o scrie, o carte care incep trist, o carte al carei inceput este udat de o avalansa de lacrimi, lacrimi ce inca isi continua numararea, nu le pot opri, nu am aceasta putere necesara.
Aceasta carte face parte din colectia cea mai imporanta , simpla mea viata, pe care eu am incurcat pe multe poteci. Dar astazi am ales un singur drum, cat mai departe de tine si tot odata cat mai aproape de magia ta. Am plecat si asa cum am promis , am luat cu mine prezenta ta, sufletul meu este plin de tine. Tu, "Valea" , "blocuri", prietenii tai aia pe care nu-i prea suport eu, o barcuta mica si neagra,

Alexa...

Sunt toate cu mine, dar cel mai important esti tu. Te-am luat cu mine, dar esti acolo...
Pot sa spun ca este inceputul cel mai trist al unei mutari din viata mea, si aceste mutari au fost multe, si frumoase, dar asta cea mai urata si cea mai trista.
Ma simt fericita aici, ma simt eu asa cum imi doresc, eu in camera mea, pe care mi-au pregatit fara sa uite nici cel mai subtil detaliu. AM impodobit-o cu tine . Toate tablourile din care tu ma privesti sunt pe fiecare perete ce-mi inconjoara micul paradis, dar tu n-ai sa vezi niciodata acest paradis.
Si daca tot nu-l poti vedea o sa-ti povestesc ... Camera mea este pictat in lila si verde. As fi preferat albastu ,dar de ce sa-mi amintesc atat de mult de ce-mi face rau ? Usa camerei mele sta tot timpul inchisa, iar pe ea este afisat un mesaj " Mic meu Univers este dincolo de usa" si " Ne-am cunoscut in timp, eu , tu marea si cerul . ".Inautrul ei, .. nu va povestescva pun poze. Am acolo toti prieteni mei pe un peret, am scris numele lor, cel mai mare este scris "Alexa", ea merita, pentru ca este persoana ... cea mai speciala pe care am putut-o intalni, o prietena ceti este prietena fara sa=ti ceara nimic in schimb,

iar restul ramane de descoperit :(.

Da... dar .. ajunge ptr azi ca... nu ma lasa lacrimile astea sa scriu.