Fereastra cu intrebari

Press on the picture to see it on her size!

Pyticot, nu sunt nici pe o plaja indepartata, nici foarte aproape de tine, sunt aici, pitita intr-un negru rosiatic patruns de nuntante cenusi ale unui albastru imbibat cu stropul galbenului ratacit intr-un verde maroniu, dar sunt tot eu.Sunt tot eu cea ce inchide fereastra, sperand ca tu ai sa o deschizi, tot eu cea ce o deschide sperand ca ai sa intri, cu ajutorul unui spiridus si sa fi pentru 5 minut acel gandacel magic si unic!Dar astea sunt povesti, pe care sufletul meu ... pyticotule ma asculti sau ce faci ? Gata, te inteleg, am lasat fereastra deschisa, pai sa stii ca nu pentru tine, ci pentru luna, sa o insotesc in noaptea asta ce cu siguranta nu va fi lafel ca cea ce a trecut acum 24 de ore.Si ti-am spus povesti, povesti pe care sufletul meu le asculta din masochism, asta nu inseamna ca ador sa-mi fac rau, ci pur si simplu golul din suflet ma apasa si-mi face rau instantaneu, si atunci realizez ca aceste povesti imi fac un rau bine!
Inchid fereastra, pasesc usor sa nu trezesc stele, pentru ca-mi place sa fiu singura intr-o multime de astre, am inchis-o, si totusi ii zambesc luni si-i spun noapte buna, ea imi raspunde.
Si are o voce atat de asemanatoare cu a ta, si un zambet identic cu al, dar stiu de ce se aseamana cu tine, pentru ca eu i-am daruit zambetul tau, si noaptea insomnaticii ca mine, ce o vor privi se vor gandi la tine!
Si stii cand mi-as dori sa adorm in brate de puf, asa cum am adormit azi-noapte, pentru ca am visat cu inger cu aripi magnifice si acest vis s-a intipari in arhiva trairilor mele, parea atat de real, incat am refuzat sa ma trezesc, dar lumina zorilor m-au adus din nou la realitate, si-am privit aceasi fereastra ce tocmai am inchis-o, ascunzandu-ma rapid sub paturica ce avea sa-mi aduc un alt vis, cu un baietel, nu tocmai mic, dar special.Si de ce spuneai atat de des si tare ca-ti e dor de bine, cand nu-ti este?Ce-s astea, semne?Mai are rost sa cred in semne aiurea, in nuante incolore si-n stele oglinzite-n abisul marii ?
Dar cine sa-mi dea aceste raspunsuri , cand toate intrebarile mele nu au raspunsuri precise, si raspunsurile pe care le primesc nu au intrebari si nici fundament, dar eu evit sa mai intreb si sa raspund de tine!
Inima se inchide, indetic ferestrei, iar zorii zilei incearca sa o aduca la realitate zi de zi, si totusi cand vine noaptea ea se cufunda in placerile ei, in cele mai dulcegi vise si amalgamuri de fiori. De ce, daca eu sunt atat de convinsa ca te-am uitat, si ca-mi este bine fara tine, de ce ma tulburi pana si in vise, in orice vers ale oricarei melodi, si ma agiti, ma tai de rasaritul meu ce-mi da forte?
Am uitat : doar asa Universul mai poate conspira, si-mi sopteste sa strig dupa numele ce-mi place sa-l pronunt cel mai mult, atunci cand sunt trista si fereastra sufletului meu este inchisa, pentru ca de vei auzi vei stii ca zambetul meu a ajuns la tine.