Chiar si cel mai mic lucru are o portita spre taramul vesnic, indepartat si magic. E ca o frunza ce prinde viata in invalmaseala produsa de zambetul larg al vantului. Portita este usor de deschis, insa nu toti avem curaj sa facem primul pas. De ce? Pentru nu ne iubim suficient de mult pe noi.
Si daca unii avem puterea sa iubim o lume intreaga, de ce ne exclundem din iubire tocmai pe noi ?
Ia mai ganditi-va !Mai reflectati!