Moment

Crezi ca-i totul uitare?Ca poti sa sari peste un morman de iubire si sa nu te atinga? E usor, atat de usor sa isi las fruntea libera, la marginea unei ferestre, tarziu in noapte cand luna isi cauta locul de sezuta desupra unor ganduri murdare de peste zi.
Si eu cred uneori ca mint?Nu. Asta chiar este realitatea.In orice mic colt din fata ochilor meu, in orice bucatica de stralucire sau in orice loc pe care am impresia ca domneste magia. Si vantul are un puf aparte cand imi atinge obrajii, atunci cand te caut pe cerul instelat, cand e trecut de ora dois´pe, cand imi e dor de tine si cand am puterea sa mai sper ca am sa te revad.Asta da vis, pierdut de orice realitate, de orice cuvant si chiar de orice adiere de vant. Tu esti pierdut, mult prea departe.
Chiar si cuvantul in sine, departare, te indeparteaza, esti atat de departe incat pot sa spun in orice moment ca esti langa mine.Iar cand vantul imi bate peste obraj, cand as plange sau te-as ruga sa-mi raspunzi, simti ca esti tu.
Pana si stele pe care le innumar in fiecare seara imi dau impresia ca te gazduiesc si tind sa cred ca sunt momente cand totul este un etern, desi este un etern limitat, dar unde cuvantul uitare este si va ramane nedefinit.
In acel etern limitat cand pot sa-ti spun iar si iar si la nesfarsit ca sunt multumita ca am coincis in aceasta viata, ma simt eu , eu departe de mastile pe care le-am purtat, gandidu-ma ca totusi poate am sa te mai gasesc undeva.
Si ador sa aud gargarii, aici, la fereastra mea, chiar exista gargari.Sunt in surdina uneori si-mi este greu sa-i aud, ptr ca ma las invalmasite de amintirile ce-mi vorbeasc de aceea perioada de care-mi este atat de drag sa-mi amintesc. Acea perioada ce mi te-a dat si la scurt timp te-a luat tuturor.
La fereastra mea, unde vantul imi trimite imbratisari din partea Lunii, unde stele ma poarta in acelas vals de sperante, stiu sigur ca esti si tu.Dar sa stii ca eu te vreau pe tine cum erai atunci, nu ca o amintire, ci ca acel cineva de care imi era atata drag sa-l intalnesc in fiece vacanta.

Vantule? Rasuceste cheita in uitare si inchide-o, caci eu nu vreau sa uit ceva ce-mi da o fericire plina de tristete.