Ciudat de frumos.

Inca nu stiu ce simte sufletul meu. Imi ocup timpul gandindu-ma la un alt el. Inca nu am cele mai frumoase cuvinte sa-l descriu.
Trenul te-a adus intr-o statiune aiurea, Atocha si deja spunem multe.
Trec greu secundele si uneori relizez ca e aceasi poveste, dar sentimentul tot altul. Poate mai intens sau poate doar confuzie. Doar secundele cand ma privesti ma fac sa observ ca barca pe care ma aflam cu ceva timp in urma, a fost in majoritatea timpului surpata. Nu stiu de ce soarele imi face cadouri exact pe gustul meu si uneori ma tem sa te dezpaghetez si sa te gasesc asa cum esti tu.
Dar tu ia-ma in brate, desi stiu ca si tu ai plecai, insa increderea ca tu vei reveni la interval scurt de timp ma bucur.
Ma intrebi uneori cum tu ai reusit sa mi furi toate planurile si lacirmile si momentele de tristete. Tu, da , esti diferit.
Esti ceva ce imi doream sa gasesc sau sa construiesc, uite ca ce mi doream m a gasit inainte sa caut.
Hai ia-ma iar in brate si spune-mi ca sunt atat de mica si slabuta incat iti e frica sa ma privesti. Si eu am sa iti sppune ce iti place sa auzi: somebody dreams you.

Cred ca el este capitolul cel mai fericit din viata mea. Si da din cap pana in picioare imi place.