Un dor ;

M-a cuprins un dor de luna, un dor ca o invalmaseala.m as plimba, uituca , pierduta pe o poteca intr-un intins cu trandafiri albi si stralucitori ca puritatea. Matasea zambetului meu ar fi din nou piesa potriva unui cantec lin de ciocarli, sau doar sunetul ca de sonata al unei adieri de vant ce nu de mult iti magaiau trasatura ta mai mult sau mai putin ciudata.
Ma agatat de stelele arunca-te parca intr-o invalmaseala de nuante albastre, nu stiu unde or sa ma duca si nici cui ma vor incredinta, ma pierd, praful ma mangaie.Si nu e orice praf, e un lucru monoton si abstract.
Pasesc pe o bucata de nor tranchilizata, ce liniste si pace in adancul unui gand cuprins de dor si el, de dor sa fie poate doar ca alta data. O alta data cand sperantele sunt realitati putin indepartate de un vis ce isi pierd dreptul de visare.
Si as vrea sa fie totul intr-un ciudat dans al meu sial nostru, intr-un univers efemer, caci eternul oricum e cufundat in intelesul efemerlui nonsalant. Si ma las cuprinsa de dorul de luna, de dor unor brate ce le-ar pierdut sau poate le-am incatusat si isi asteapta lupta doar, doar sa poata zbura cat mai departe. Si nu departe de aripile unei suflet.Un suflet pe care eu si luna il numit spart in cuvinte.Departe de lucrurile ce adancesc un sentient si il indeparteaza de adevarata lui menire.Un sentiment intre doua suflete, doua privi, ba chiar doar doua brate, ale mele. Sentimentul din braetele mele, sentimentul ala ciudat ce ma facea sa iti spun in miez de noapte: Pot?Pot sa te iau in brate?