Incepand de azi

Incepand de azi, privirea ta va fi reflexia mea.Reflexia visurilor mele.Cand visez cum un sarut se transforma intr-un ¨te iubesc¨. Un ¨te iubesc ¨ cu vocea ta.Incepand de azi, am schimbat tot ce simt, cum fiecare moment face timpul sa dispara.
Nu am nevoie decat sa fiu langa tine, pentru ca am iubirea ce-mi oferi si tie iti pot darui sufletul meu.
Incepand de azi, te vor acompania bataile inimii mele.Vei merge cu mine acolo unde suflet o sa ajunga pentru ca atunci cand sunt langa tine, nu mai exista imprejurimi.Doar tu si eu.
Incepand de azi iti ofer sufletul, decretele, destinul si iluziile mele.Fiecare loc, fiecare colt, nebuna si dreptatea mea sunt ale tale.
Incepand de azi iti spun Te iubesc!, nu pot sta fara tine,caci imi este dor
Destinul are un plan perfect, sa te iubesc cu erorile, virtutiile, temerile tale.
Sa te iubesc dincolo de defecte.

Soare

In ce as imbraca soarele daca l-as avea aproape de mine ?In zaambete calde si in fericire. L-as invata sa dansez pasi timizi pe un covor pufos si rece.L-as ruga sa ma acompanieze in fiecare sentiment al unei lacrimi ce ma cauta in coltul unei strazi triste.Si in cele din urma as dormi in bratele lui gandidu-ma la cel mai frumos lucru pe care imi doresc sa-l tin la randul meu in brate.
M-as trezi dimineata privindul cum doarme si as incerca sa-l desenez pe pertele opus gandurilor mele.Poate o sa ma numeasca ciudata cand se va trezi dar ii voi spune ca dormea atat de frumos incat am vrut sa-l pastrez asa tot restul timpului pe care-l voi petrece in acel gand adormit.
Poate as plange alaturi de el, dar stiu ca as colora plansul de la atata fericire.As stii ca nu mai am ptr ce lupta, caci el, soarele, este acum impreajma mea.
L-as saruta in fiecare secunda cand mi-ar lumina sufletul, iar soarele de-ar fi langa mine ar face asta necontentit si fara sfarsire.
Nu l-as lasa sa plece, l-as urca cu mine p o barca si am vizita amandoi locul acela de sus pe cer, unde el isi danseaza valsul in fie ce zi si unde-si pleaca pluapele seara de seara.
Dar nu esti aici, soare! esti departe, la capatul drumului meu.
Acum.
Maine.
Nu stiu.
Dar sigur te voi atinge.Si te sarut acum de ramas bun.

Straina

Cate scrisori ai scris sufletului ?Cate paragrafe l-ai lasat pe el sa-ti scrie?
Poate nu stii sau poate nu a existat nici macar o scrisoare catre el sau din partea lui catre tine.Poate te-ai imbracat in fericire doar sa acoperi multe din ranile deschise, dar sufletul nu de asta are nevoie.Se poate scufunda usor in mijlocul unui ocean chiar si intr-o singura laccrima si cand vei dezbraca fericirea, nu vei avea putere sa te privesti in oglinda.
De ce traim toata viata asteptand si nu invatam niciodata nimic din trecut?Ne vom da seama ca-i tarziu sa mai invatam ceva, si ca timpul ne-a lasat fara un obiectiv clar e asteptat.Iar greseala cea mai mare a sufletului este ca traiesti intr-un viitor fad si rece, ci nu intr-un prezent cald si clar.
Sufletule, citeste :

Suflete, suflete al meu, ce stai intr-un trup fericit, fals si aiurea, iti scriu.M-a orbit puterea luminii, sau poate a fost intuitia mea cea ce a dat gres.
Poate am ales drumul cel mai lung sa-l parcurg.Dar tot timpul am fost in spatele lui.N-am stiut sa joc si am pierdut.
M-am saturat sa visez numai opus cu realitatea.
Suflete, te plimbi spre cerul deschis si nu-ti este frica sa zbori.El, imi conjunga viata intr-un trecut imperfect si nu a invatat niciodata sa ma creada sau cel putin sa ma uite.
Daca am fost mereu straina in sufletul lui, am plecat de acolo.Eu ti-am promis ca ma voi descurca cu aceasta durere, fara el.Dar cu tine, suflete.
Timpul alearga impotriva mea, cerul se deschide, eu ma desprind si cad.

Niciodata n-am reusit sa te desenez zambind, pe o coala alba.Suflete al meu.

Am inceput de ceva timp sa cred ca fericirea sta ascunsa in mainile mele, fericirea mea normal. In mainile mele, nu conteaza cat de mici sua cat de grasute sunt, cu culoare am la unghii sau daca obisnuiesc sa mi le rod. Nici macar daca sunt estetice sau mai putin. Pentru ca fericirea sta pitita in dosul unuia dintre cele 10 degete care ma fericesc neincetat.
Dar privesc in gol, fara sa simt sau ma gandesc la ceva anume.Scriu pe fereastra aburita cuvantul fericire la nesfarsit.Gandul imi este ratacit si suflet iti pregatesta spada pentru o noua batalie.Dar ce poate cauta o batalie , in jurul meu, cand eu am tot repetat ca numai si numai de mine depinde multitudinea de momente stralucite?
Nu stiu, nici nu stiu ce cauta aceste lacrimi amare, vechi si cotidiene, pe obrazul meu si in mijlocul acestei fericire, pe care se presupun ca ar trebui sa mi-o daruiesc cu ajutorul celor doua aripi de suflet.
Imi dau seama ca uneori amintirile convoasa sufletul intr-o batalie veridica, unde vantul rece de toamna este arbitru de mijloc si la ficare lovitura primita de suflet din partea amintirilor sau de amintiri din causa sufletului,el isi ia un respiro si imi mai imbratiseaza din lacrimi.
Si nu depinde de mine sa las amintirile sa deseneze pe sufletul meu un dor ruginit de atata nazuinta .Nu dpeinde de mine sa poruncesc amintirilor sa fuga in tarile calde sau sa se mai inmulteasca.De inmultit amintirile, acestea ce se lupta cu sufletul, nici nu mai pot sa ma pronunt.Doar luna stie ce.mi pragteste.
Dar nici macar amintirile cu ea nu sunt recente.E plecata intr-o calatorie undeva unde eu nu cred ca pot ajunge. Sus in inaltul cerului.
Daca nu am sa plang atunci cand voi cat mai aproape de soare, cu siguranta pot spune ca am trait degeaba.Asa si daca nu voi cadea de acolo de unde m-am inaltat ca sa ma pot inalta din nou un centimentru mai mult, voi spune ca viata nu mi a aratat fata prietenoasa.
Si stau, si stau si sorb din cafea tarziu in noapte.Visele se prind de-un fir rupt peste un nod si doua soapte.SI uite ca si cu o cafea amara si sanatoasa nu pot afla finalul bataliei din interiorul meu... Si nici ce se va intampla cu lacirmile mele, maine. Pentru ca sunt imuna si cafeaua... astazi trece de mine .

O lume aparte.

Stau singura in locul unde mi-ar placea sa am toata lumea alaturi.De ma uit in indepàrtare pot sa zaresc lumini aprinse
insa nu si suflete imbibate de bucurie.Daca ma uit in jos pot vedea lumea obosita de atata falsa speranta si vise
neimplinite.De ma uit in jurul meu vad multa iubire.Te vad pe tine, cel ce citesti aceste randuri.Prietenul meu fiel
ce-mi esti aproape in departarea asta trista ce mi-a ruginit din iluzii.In jurul meu iin afara faptului ca te vad pe tine,
vad toate persoanele pe care timpul si circumstata mi le-a furat.Vad sufletul meu ca o floare cu petalele larg deschise,
o floare ce pluteste intr-un dulce dans pe-un val ratacit in ocean.Si observ cum sufletul meu este format nu din
sentimente, din persoane.Persoanele pe care eu le-am intalnit in drumul meu spre soare.Si care s-au agatat de un firicel firav
in sufletul meu.Un suflet ce se defineste printr-un cuvant limitat numit infinit si etern, pentru ca are apa oceanului
la radacine , caludura sufleteasca din partea soarelui, imbratisare din partea lunei si fericire din partea unui rasarit
ce-mi picteaza un zambet larg si reusit .Iar aceasta floare, acest suflet nu se va ofli nicicand, ptr ca o floare cand
are apa din plin, zambete si caldura va inflori in fiecare anotimp, cu fiecare vis implinit sau nu.
Dar de ma uit in sus, vad lumea mea.Vad atatea stele si acest albastru amestecat pe alocuri cu un alb ingalbenit usor.
Asta ma face sa-mi doresc sa adorm in fiecare zi pe o plaja, o plaja a vieti unde sa fiu eu cu mine, cu mare si cu cerul,
cu tine si cu toate persoanele de-mi deschid petalele de fericire.Am sa adorm, chiar de nu voi fi fizic pe plaja, sufleteste
mereu sunt acolo, sub un cer senin si eteric, in lumea unde eu si Peter Pan suntem cei mai buni prieteni.Unde te pot
intalni pe tine si unde stiu ca tu, atunci cand iti doresti sa ma vezi, vii. Plec in lumea unde tu te intorci, unde tu
continui sa fi asa cum te-am cunoscut.Unde un 2008 niciodata nu va avea sfarsit si unde limitele le-am sters cu micuta
radiere din primul an scolar.
Mi-e dor de tine, si culmea mi-e dor de un vis.

Andrei.

Acum.. ca nu mai esti, arborii au jurat sa nu mai creasca pana nu te vei intoarce. Pentru ca acum ca nu mai esti, nu mai pot fugi cu tine in locurile unde se ascundeau si visau.Dar cand vine noaptea si natura mai spera sa se schimbe, incerc sa inteleg.Dar vad numai umbre.

Acum... ca nu mai esti, nu mai pot sa te vad.. luminile din port s-au stins, si nu mai sunt nici melodi, cu atat mai putin versuri.Si sa nu ma intrebi ce se intampla, acum ca nu mai esti... Si muntii s-au unit, nu mai exista mari... dar eu mai sper.

Acum ca nu mai esti, nu mai exista nici taceri intunecatte, pusti sunt strazile pe care acum nu esti, nu te pot auzi si poate candva oricat de departe te voi putea atinge.

Si observ,

Mi-am scos sufletul din trup.De ceva timp tot incerc sa fac asta. Nu ma caracterizeaza sa traiesc asa imuna tuturor, dar am descoperit ca este medicamentul cel mai perfect pentru mine si pentru sufletul meu chiar.
Si incerc sa pasesc in acest Univers plin de magie, pe un nisip rece, care-mi intra printre degete lasandu-mi urmele unor trairi din trecut.Nu am unde sa pasesc si unde sa ma ascuns. Sunt eu singur ascunsa sub o Luna plina, rece si ea. In timp ce se inalta era atat de mare , dar odata ajunsa sus pe cer s-a micsorat incat o acor cu degetul meu mare.Oriunde as fi, in aceasta lume, Luna niciodata nu va fi mai mare decat insusi degetul meu.
Dar eu continui sub acest clar imens de luna, m-as inveli cu un val ce vine spre mine incercand sa ma faca sa zambesc,dar nu pot , nu mai vreau.Defapt vreau sa nu mai vreau nimic.VReau sa fug pana acolo unde Luna are ochii, brate si picioare .Vreau sa ma stranga tare de tot si sa-mi aminteasca un singurul lucru: Eu nu pot fi niciodata imuna.Si sa traiesc fara sufletul meu, fara ceea ce el iubeste cu ardoare , fara sentimentele ce-mi picteaza fiecare pas nou spre soare, ar inseamna sa fiu o alta stea pierdut p-un covor albatru ce-mi ghideaza pasii in clepsidra viselor.Si eu nu pot sa fiu o stea oarecare, trebuie sa fiu steaua ce face luna sa zambeasca si ce impinge mare si cerul sa dansez necontenit un Vals, plin de iubire.
Ma asez cat mai aproape de apa, lasand luna sa-mi oglindeasca privirea.Observ, acelas zambet euforic pe care eu l-am daruit cu ceva timp in urma Lunii, sa-l poarte in fiecare seara cu ea, iar cei ce o vor privi se vor gandi la el, el.Al carui zambet eu l-am donat.Si ma rascoleste aceasta amintire.Asa ca-mi ridic sufletul de pe nisipul rece si-l privesc .E al meu, in el stau sentimentele mele.Si-l vreau inapoi.
Si observ si barca in care, candva eu m-am urcat si am decis sa nu o abandonez.Am trecut de mijlocul oceanului, stiu asta.Sunt pe mal, un mal la un pas de mijloc.Chiar acolo unde exista cea mai mica insula, fara limite si margini.Insula unde eu am hotarat sa-mi refac bagajul cu care voi porni la drum pe aceasai barca si cu acelas vis.Sa ajung la soare, la soarele unui suflet pierdut.
Stii pentru ce a fost bun inotul asta prin oceanul dezvelit de vis si invelit in suspine.Sa ma intaresc pentru urmatorul mijloc de ocean pe care poate il voi parcurge sau nu, in drumul spre soare.
Sunt tot eu, dar m-am reconstruit si redescoperit.Am vise noi bazate pe aceleasi visuri marete.
Hai mare, adu-mi un gand si lasa Luna sa-mi fie din nou tovarasa de drum.

Un ieri

Cerul se innoreaza din ce in ce mai mult.Stelele se ascuns, parca ar incerca sa fuga de mine sau de ceea ce simte sufletul meu si nu mai vreau sa spuna, nici sa se sparga in cuvinte.Mai are curaj doar sa spuna ca tu, doar tu poti sa aduci luna si stelele inapoi la fereastra mea.

Ma opresc pe o banca, trista si ea.Simt totul asa cum nu am simtit nimic.Simt briza de ieri.Un ieri tacut si plapamnd.Si-l simt, cum ar incearca sa ma doboare.Raman aici, e intuneric si racoare.Dar tot mai caut sa deschis o poarta spre tiine.
Corres como el río....
Luna albastra, unde esti ?Nici tu nu esti cu mine.Ai plecat si te-ai ascuns in nisipul calai de pe aceea plaja unde mi-ai scapat din maini.
Umbra ta in acest ieri ce-l simt vine si pleaca.Este ca o imagine oarba pe care simt nevoie sa o reating si cred ca te simt, dar mi-as dori sa nu te gandesti la mine acum.Cand e mult prea tarziu.

Alergi ca raul, Luna albastra unde esti ?

Ce conteaza?

E perfect sa simt toata iubirea ce ti-o port cum fuge dintr-o vena in alta, cum canta pentru fiecare privighetoare un zambet magic ce-l poarta sufetul meu ca aliment pentru curajul sa lupt impotriva a ceea ce pare stins.
Plaja asta imensa plaja astaa vietii mele, s-a umplut de roua privirii tale si de magia pe care ochii tai au tatuat-o intr-o fire fara cusur.
Si ce conteaza ce spun altii, atunci cand sufletul meu spune cuvinte colorate doar cu nunatele numelui tau? Ce conteaza daca vantul incearca sama doboare, cand stiu ca la capatul drumului ma astepti tu ? Ce conteaza daca ploaia ma loveste puternic, daca intr-o zi de primavara tu ai sa-mi aduci soarele plin de speranta? Nu conteaza, pentru ca reprezinta oceanul de bucurie din jurul meu, lumea mea de zane, unde tu esti zana principala. Zana ce transforma, ce iubeste, ce capteaza tot imprejul. ESTI MAGIC< UNIC SI SUBLIM.

DAR A SA ASTEPT PANA AI SA REAPARI.


Si vocea ta mi-a mai injectat speranta

Poti conta pe mine.

O cafea cu sare, dorinte sa plang.Lumea mea incepe sa tremure, presimte ca se apropie finalul.Nu vreau sa castig, ce mai conteaza asta acum ? Deja sunt obosita sa inventez scuze.Scuzele nu stiu sa inoate.Vor ramane doar bunele momente de ieri , momentele care au fost ale amandorura si azi vreau doar sa cred ca e asa.
Incerc sa te fac sa crezi ca lumea era la picioarele noastre.Cand somnl va venit dupa mine in tacere voi construi o viata plina de culori unde sa traim impreuna, amandoi.
Si nu pot evita sa nu mi fie dor de tine, in timp ce tu ii dai o mana de ajutor timpului si pleci.Azi simt ca vreau sa te vad si sa te vad si sa te vad... si mai vreau sa cred ca iti vei aminti serile tarzi prin Madrid, noptile intregi fara sa dormim, viata trecea si eu simteam ca o sa mor de iubire cand te vedea asteptandu-ma in fata blocului, statea in masina fara sa te gandesti ca poti conta pe mine.
Nu am fost niciodata rea cu tine, doar am fost naiva.

taram

Eu, fara nimic de spus si nimic de tacut, incep sa-mi cred minciunile mele, cand tu iti cauti locul intre vise si profac ascunzandu-te printre managaieri false.Nu-mi vorbi de zburat, prefer sa merge si asa sa ies din asta cu viata.Nu mai poti incerca sa ma minti cu promisiuni ce pleca in cutia cu facturi platite.Poate asta, la final, a fost o relatie suicida in plus.
Uite asa ne intoarcem pe aceasi strada fara iesire.Tu incerci sa intelegi cum si de ce totul a devenit cenusa, si eu ma pierd printre foi de hartie incercand sa desenez zambetul tau.Nu-mi vorbi de schimbat, pentru asta deja e tarziu, nu ne-a folosit la nimic graba.Nu-mi vorbi de luptat, nu vreau sa incep o alta lista de batalii pierdute

Lucruri imposibile.

Uite-ma, poate sunt destul de toanta.Eu urmaresc lumina ce ma va dobora incet, te urmaresc, cum urmaresc punctele finale, fiecare fraza.
Ca si un poet ce se decide sa lucreze intr-o banca, va fi posibil ca si eu, in cel mai rau caz,sa ii fac o cheie de fier sufletului meu sa-l pot inchide dupa ce va semna plangand aceasta declaratie.
Asa cum un cersetor crede ca filmul este o caseta de prezentare a unei vieti, asa cum o floare resemnata decoreaza un birou elegant, asa si eu promit sa-l numesc ¨iubitul mu¨ pe primul care nu o sa-mi faca rau si apoi sa rad va fi un lux, sa uit cand o sa pot spune ca te-am uitat.
Dar lafel se asteapta, cum se asteapta intr-un loc ce-mi placea sa astept, incerc sa ard in secret o lumanare, poate o lovitura de noroc, intr-o zi va vrea sa te revad si imi vor reduce aceste cuvinte la un bucatica de hartie.
Tac pentru ca e mai comod sa ma insel.Tac, pentru ca a castigat ratiune in fata inimii, dar orice s-ar intampla si chiar daca altul ma va acompania, in tacere am sa te iubesc doar pe tine.



Sa nu credeti ca m-a apucat vreun dor !!! ;)

Eternitate

Cred in eternitate,

pentru ca un sentiment

atat de intens

nu se poate

limita

la o singura

viata .

Return to inncence

That's not the beginning of the end
That's the return to yourself
The return to innocence
Love - Devotion
Feeling - Emotion
Love - Devotion
Feeling - Emotion
Don't be afraid to be weak
Don't be too proud to be strong
Just look into your heart my friend
That will be the return to yourself
The return to innocence
If you want, then start to laugh
If you must, then start to cry
Be yourself don't hide
Just believe in destiny
Don't care what people say
Just follow your own way
Don't give up and use the chance
To return to innocence
That's not the beginning of the end
That's the return to yourself
The return to innocence
Don't care what people say
Follow just your own way Follow just your own way
Don't give up, don't give up
To return, to return to innocence.
If you want then laugh
If you must then cry
Be yourself don't hide
Just believe in destiny.

Intre cer si pamant este ceva, ce tind sa ramana imbatranit de atata amintire.Este un tablou bifrontal, ce isi arata doar o singura fata.
Anuntul unui semnal, fata ascunsa este rezultatul final al ideii mele de a-mi fi dor de tine. [ nu cer sa se inteleaga fraza asta ]

Sa uit mii de lucruri frumoase din viata mea ar fi destul de usor, dar nu stiu cat de usor mi-ar fi sa uit lucrurile pe care le am iubit.



Andrei Rip!

Sunt rea

Este sincer nisipul marii, fata mea, si soarele fara lumina.Este sincer acum si timpul si mareea ce-mi mangaie fata.
Sunt sincera si eu, cat mai departe, in felul meu.
E o strada trista in fata mea, deasupra tot trista este si Luna.Am sa o fur sa o pitesc intr-o cutie cu mere.
Uneori sunt rea, uneori vreau un cer , uneori imi este dor, alteori privesc luna. Acolo undeva esti tu!
Viata este un cuvant, un vers, un scris, ceva ce eu arunc pe o foaie in ggraba, intr-o necesitate de a-mi omora dorul asta de ceva imposibil sa se mai intoarca.Uneori sunt rea, sunt rea, sunt rea. Dar uneori deasupra este un cer.



Merg, strivesc frunzele de toamna, e romantic si trist.

Vreau in Valea Calugareasca!! Ciudat, locul ce niciodata nu mi a placut, acum imi doresc din tot sufletul sa mai vin acolo.

Uneori sunt rea!

Simt

Azi nu esti aici.Ca in fiecare dimineata si in fiecare zi, eu ma gandesc la tine.Simt un o distanta in secunda si minut, simt cum totul trece dar nimic nu ramane lafel.


Aud pasii tai cum alearga prin singuratatea mea, simt, simt cum totul fuge.
As vrea sa vorbesc, mereu imi doresc sa pot spune ceva, dar tot timpul o lagrima imi sopteste tacerea.

Ce ramane cand tu nu esti ?Pe cine sa caut sa iubesc?

Si ma gandesc la tine, treaza sau dormind.Ma gandesc la tine.In fiecare secunda.Ma gandesc la tine. Tu inca mai erai... Ce a mai frumoas apersoana ce a trecut ptin viata mea.