Straina

Cate scrisori ai scris sufletului ?Cate paragrafe l-ai lasat pe el sa-ti scrie?
Poate nu stii sau poate nu a existat nici macar o scrisoare catre el sau din partea lui catre tine.Poate te-ai imbracat in fericire doar sa acoperi multe din ranile deschise, dar sufletul nu de asta are nevoie.Se poate scufunda usor in mijlocul unui ocean chiar si intr-o singura laccrima si cand vei dezbraca fericirea, nu vei avea putere sa te privesti in oglinda.
De ce traim toata viata asteptand si nu invatam niciodata nimic din trecut?Ne vom da seama ca-i tarziu sa mai invatam ceva, si ca timpul ne-a lasat fara un obiectiv clar e asteptat.Iar greseala cea mai mare a sufletului este ca traiesti intr-un viitor fad si rece, ci nu intr-un prezent cald si clar.
Sufletule, citeste :

Suflete, suflete al meu, ce stai intr-un trup fericit, fals si aiurea, iti scriu.M-a orbit puterea luminii, sau poate a fost intuitia mea cea ce a dat gres.
Poate am ales drumul cel mai lung sa-l parcurg.Dar tot timpul am fost in spatele lui.N-am stiut sa joc si am pierdut.
M-am saturat sa visez numai opus cu realitatea.
Suflete, te plimbi spre cerul deschis si nu-ti este frica sa zbori.El, imi conjunga viata intr-un trecut imperfect si nu a invatat niciodata sa ma creada sau cel putin sa ma uite.
Daca am fost mereu straina in sufletul lui, am plecat de acolo.Eu ti-am promis ca ma voi descurca cu aceasta durere, fara el.Dar cu tine, suflete.
Timpul alearga impotriva mea, cerul se deschide, eu ma desprind si cad.

Niciodata n-am reusit sa te desenez zambind, pe o coala alba.Suflete al meu.