Am inceput de ceva timp sa cred ca fericirea sta ascunsa in mainile mele, fericirea mea normal. In mainile mele, nu conteaza cat de mici sua cat de grasute sunt, cu culoare am la unghii sau daca obisnuiesc sa mi le rod. Nici macar daca sunt estetice sau mai putin. Pentru ca fericirea sta pitita in dosul unuia dintre cele 10 degete care ma fericesc neincetat.
Dar privesc in gol, fara sa simt sau ma gandesc la ceva anume.Scriu pe fereastra aburita cuvantul fericire la nesfarsit.Gandul imi este ratacit si suflet iti pregatesta spada pentru o noua batalie.Dar ce poate cauta o batalie , in jurul meu, cand eu am tot repetat ca numai si numai de mine depinde multitudinea de momente stralucite?
Nu stiu, nici nu stiu ce cauta aceste lacrimi amare, vechi si cotidiene, pe obrazul meu si in mijlocul acestei fericire, pe care se presupun ca ar trebui sa mi-o daruiesc cu ajutorul celor doua aripi de suflet.
Imi dau seama ca uneori amintirile convoasa sufletul intr-o batalie veridica, unde vantul rece de toamna este arbitru de mijloc si la ficare lovitura primita de suflet din partea amintirilor sau de amintiri din causa sufletului,el isi ia un respiro si imi mai imbratiseaza din lacrimi.
Si nu depinde de mine sa las amintirile sa deseneze pe sufletul meu un dor ruginit de atata nazuinta .Nu dpeinde de mine sa poruncesc amintirilor sa fuga in tarile calde sau sa se mai inmulteasca.De inmultit amintirile, acestea ce se lupta cu sufletul, nici nu mai pot sa ma pronunt.Doar luna stie ce.mi pragteste.
Dar nici macar amintirile cu ea nu sunt recente.E plecata intr-o calatorie undeva unde eu nu cred ca pot ajunge. Sus in inaltul cerului.
Daca nu am sa plang atunci cand voi cat mai aproape de soare, cu siguranta pot spune ca am trait degeaba.Asa si daca nu voi cadea de acolo de unde m-am inaltat ca sa ma pot inalta din nou un centimentru mai mult, voi spune ca viata nu mi a aratat fata prietenoasa.
Si stau, si stau si sorb din cafea tarziu in noapte.Visele se prind de-un fir rupt peste un nod si doua soapte.SI uite ca si cu o cafea amara si sanatoasa nu pot afla finalul bataliei din interiorul meu... Si nici ce se va intampla cu lacirmile mele, maine. Pentru ca sunt imuna si cafeaua... astazi trece de mine .