O cafea cu sare, dorinte sa plang.Lumea mea incepe sa tremure, presimte ca se apropie finalul.Nu vreau sa castig, ce mai conteaza asta acum ? Deja sunt obosita sa inventez scuze.Scuzele nu stiu sa inoate.Vor ramane doar bunele momente de ieri , momentele care au fost ale amandorura si azi vreau doar sa cred ca e asa.
Incerc sa te fac sa crezi ca lumea era la picioarele noastre.Cand somnl va venit dupa mine in tacere voi construi o viata plina de culori unde sa traim impreuna, amandoi.
Si nu pot evita sa nu mi fie dor de tine, in timp ce tu ii dai o mana de ajutor timpului si pleci.Azi simt ca vreau sa te vad si sa te vad si sa te vad... si mai vreau sa cred ca iti vei aminti serile tarzi prin Madrid, noptile intregi fara sa dormim, viata trecea si eu simteam ca o sa mor de iubire cand te vedea asteptandu-ma in fata blocului, statea in masina fara sa te gandesti ca poti conta pe mine.
Nu am fost niciodata rea cu tine, doar am fost naiva.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu