Cerul se innoreaza din ce in ce mai mult.Stelele se ascuns, parca ar incerca sa fuga de mine sau de ceea ce simte sufletul meu si nu mai vreau sa spuna, nici sa se sparga in cuvinte.Mai are curaj doar sa spuna ca tu, doar tu poti sa aduci luna si stelele inapoi la fereastra mea.
Ma opresc pe o banca, trista si ea.Simt totul asa cum nu am simtit nimic.Simt briza de ieri.Un ieri tacut si plapamnd.Si-l simt, cum ar incearca sa ma doboare.Raman aici, e intuneric si racoare.Dar tot mai caut sa deschis o poarta spre tiine.
Corres como el río....
Luna albastra, unde esti ?Nici tu nu esti cu mine.Ai plecat si te-ai ascuns in nisipul calai de pe aceea plaja unde mi-ai scapat din maini.
Umbra ta in acest ieri ce-l simt vine si pleaca.Este ca o imagine oarba pe care simt nevoie sa o reating si cred ca te simt, dar mi-as dori sa nu te gandesti la mine acum.Cand e mult prea tarziu.
Alergi ca raul, Luna albastra unde esti ?
Nimeni nu stie ce are, pana cand nu pierde!
rasariiit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu