Si observ,

Mi-am scos sufletul din trup.De ceva timp tot incerc sa fac asta. Nu ma caracterizeaza sa traiesc asa imuna tuturor, dar am descoperit ca este medicamentul cel mai perfect pentru mine si pentru sufletul meu chiar.
Si incerc sa pasesc in acest Univers plin de magie, pe un nisip rece, care-mi intra printre degete lasandu-mi urmele unor trairi din trecut.Nu am unde sa pasesc si unde sa ma ascuns. Sunt eu singur ascunsa sub o Luna plina, rece si ea. In timp ce se inalta era atat de mare , dar odata ajunsa sus pe cer s-a micsorat incat o acor cu degetul meu mare.Oriunde as fi, in aceasta lume, Luna niciodata nu va fi mai mare decat insusi degetul meu.
Dar eu continui sub acest clar imens de luna, m-as inveli cu un val ce vine spre mine incercand sa ma faca sa zambesc,dar nu pot , nu mai vreau.Defapt vreau sa nu mai vreau nimic.VReau sa fug pana acolo unde Luna are ochii, brate si picioare .Vreau sa ma stranga tare de tot si sa-mi aminteasca un singurul lucru: Eu nu pot fi niciodata imuna.Si sa traiesc fara sufletul meu, fara ceea ce el iubeste cu ardoare , fara sentimentele ce-mi picteaza fiecare pas nou spre soare, ar inseamna sa fiu o alta stea pierdut p-un covor albatru ce-mi ghideaza pasii in clepsidra viselor.Si eu nu pot sa fiu o stea oarecare, trebuie sa fiu steaua ce face luna sa zambeasca si ce impinge mare si cerul sa dansez necontenit un Vals, plin de iubire.
Ma asez cat mai aproape de apa, lasand luna sa-mi oglindeasca privirea.Observ, acelas zambet euforic pe care eu l-am daruit cu ceva timp in urma Lunii, sa-l poarte in fiecare seara cu ea, iar cei ce o vor privi se vor gandi la el, el.Al carui zambet eu l-am donat.Si ma rascoleste aceasta amintire.Asa ca-mi ridic sufletul de pe nisipul rece si-l privesc .E al meu, in el stau sentimentele mele.Si-l vreau inapoi.
Si observ si barca in care, candva eu m-am urcat si am decis sa nu o abandonez.Am trecut de mijlocul oceanului, stiu asta.Sunt pe mal, un mal la un pas de mijloc.Chiar acolo unde exista cea mai mica insula, fara limite si margini.Insula unde eu am hotarat sa-mi refac bagajul cu care voi porni la drum pe aceasai barca si cu acelas vis.Sa ajung la soare, la soarele unui suflet pierdut.
Stii pentru ce a fost bun inotul asta prin oceanul dezvelit de vis si invelit in suspine.Sa ma intaresc pentru urmatorul mijloc de ocean pe care poate il voi parcurge sau nu, in drumul spre soare.
Sunt tot eu, dar m-am reconstruit si redescoperit.Am vise noi bazate pe aceleasi visuri marete.
Hai mare, adu-mi un gand si lasa Luna sa-mi fie din nou tovarasa de drum.