Saraca luna,
Saraca luna de ce esti atat de trista?
Alba si luminoasa, magica si frumoasa.
De ce atat de singura?
Diamant in intuneric,
Curajoasa ca nimeni
In mijlocul tuturor.
Stralucesti intre nimic,
Iluminezi cu lumina ta,
Hipnotizezi cu frumusetea,
Asa mistica precum noaptea,
Iar noaptea fara tine nu ar exista.
Esti atat de mica
Si insemni atat de mult,
Dar esti atat de singura
Incojurata doar de stelele
Ce nu-ti soptesc nimic.
Tu, singura luna
Oare la ce te gandesti noaptea,
Plangi pentru acel astru
Ce intr-o zi neplacuta te-a abandonat?
Si calatoresti in jurul lumii
O noapte intreaga
Si nu reusesti
Cuiva sa te potrivesti.
Ziua, nimeni nu te vede.
El nu te vede.
Cand se lasa de seara,
Crezi ca in final o sa-l intalnesti.
Dar nu sti, atunci cand tu vi
El se grabeste si pleaca
Asa este destinul , dulce si crud.
Singura luna,
Acel domn ce ne apara
Toata ziua,
Nu a ajuns sa-ti cunoasca
Frumusetea ta mistica,
Magia ta incantatoare,
Misterul ce hipnotizeaza.
E prins in vraja altor lucruri,
In timp ce tu te gandesti la el zi si noapte.
Dar te rog nu plange,
Luna mea,
Poate ai sa simti candva
Cuvintele mele
Pe obrazul tau alb.
Eu stiu ca o sa vina ziua,
Cand el, Soarele
O sa te observe,
Si o sa raman nemiscat
Intre frumusetea si temperamental tau.
Si atunci noaptea o sa plece,
Pentru ca Soarele o sa fie ocupat,
Sa-si priveasca inconditionat iubirea,
Ce a fost intodeauna singura,
Si veghea lumea.
Si crede-ma ca te admir,
Tu, cu atata durere,
Nu ai incetat sa stralucesti
Nicio secunda.
Si fiecare lacrima de a ta ce curge
Te face zi de zi si mai dulce.
by Raluca !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu