Scriu

Daca nu scriu astazi, nu conteaza ! As putea rupe varful creionului, sau as schimba pagina catre ziua de maine.Catre saptamana viitoare, luna ce vine sau chiar catre anul ce urmeaza. As mai putea schimba chiar si cartea.Asa as avea corpeti noi, sentimente si comportament nou.As avea o alta poveste cu un alt inceput si sfarsit, ori sfarsitul l-as lasa nescris.Cel putin, ne scris de mine. Nu as mai lasa gandul sa-si piarda energia gandidu-se la sfarsitul unei povesti pe care o voi trai, ci pur si simplu voi lasa povesteasca sa-si gaseasca singura limitele.

Si in noua poveste, nu stiu unde m-as ragasi.Unde as fi eu, pitita la ce pagina? Plasata pe ce rand ? Unde si-ar gasi sufletul meu locul sa se linisteasca si sa-si faca bine meritata siesta?

Plasez intrebarile astea toate intr-un suspir amar si inghetat.Ma descotorosesc de ele si ma dezbrac de orice fel de raspuns.Ridic privirea spre cer si numar din stele ce ma privesc de departe, atat de departe incat abia se mai zaresc.

Nu am bagat de seama cum picaturil reci ale unei ploi de noiembrie imi mangia trupul cald de speranta.Ploaia e asa marunta si gandurile mele asa de distorsionate incat abia o por observa.

Dar mi-am amintit de povestea pe care mi-as dori sa o incep, ceva diferit si in directia opus povestii acesteia pe care astazi o tastez.

Tot ploaia ce se napusteste din ce in ce mai repede pe trupul si peste gandurile mele nocive imi da de inteles ca eu niciodata n-as putea fi protagonista altei istori.N-as reusi sa duc o alta actiune nici macar la stagiul de inceput.

Si-mi e greu sa mai scriu despre aceasta poveste, sa ma adancesc si mai mult intr-un infinit cautand bobul de speranta. O speranta pentru povestea mea reala ,ce-mi apartine mie.Da, mie.

Recunosc, si cerului, marii, lunii si stelelor.

Am inghetat si de la frig si din cauza cuvintelor lipsa ce inca nu-si gasesc locul pe aceste foi rupte din cartea vietii mele.

Nu am aflat cat conteza de voi scrie azi sau nu, dar ceva e cert .Si anume, povestea mea va fi o balada trista de vara.Si tu, vei fi invesmantul cel mai placut pentru sufletul meu. Chiar si acum cand imi este frig si tremur.

Chiar si cand ploaia ma va dobora, iar soarele ma va ocoli. Chiar si vantul ma va lovi puternic si ma va certa, iar nori ma vor respinge si ma vor impinge la lupta.

Vei fi vesmantul sufletului meu prezent pe fiecare pagina din insiruirea actiunilor vietii mele chiar si cand valurile se vor retrage acolo unde soarele se intalneste cu luna, unde nisipul de pe plaja este pictat in nuante necunoscute ochiilor mei... Cand voi simti ca aerul se reprima, si ca zapada ma cucereste , acum si atunci voi avea nevoie de tine sa ma dezgheti si ma lipesti pe foile ce azi sunt lipsa.