(special picture for Ana :* )Am dezvelit oceanul de ganduri, deja totul prinde o alta culoare.As spune ca s au amestecat florile de tei cu albastru cerului si a iesit culoarea frumos mirositoare, dar nu.
Dezvelesc miile de paduri ce respira in jurul meu, pentru ca sufletul vrea sa fie singrul colt verde, singurul podis plin de pescarusi, dar pescarusi sunt pe mare.
Ok.
Invelesc si marea, am o perdea imensa de sperante, stiu, cu siguranta stiu ca marea va fi pentru cateva minute linistita. Iar peste nisip am sa pasesc eu, cu un strop de zambet si o lingurita de suras, catre sperantele mele.
Din toata ecutia asta ramane soarele, ce peste zi prinde alura lunii, l as desena si pe el intr o cutie cu vise, dar insusi el este visul cel mai pur si mai temeinic al meu. Il las acolo, caci cu corabia iubirii am sa pot strabate perdeaua de sperante si uite asa, culegandu mi sperantele am sa ajung la vis.
Si tot nu sunt sigura care va fi rezultatul, caci visul atunci cand se indeplineste isi pierde magia de vis, devine realitate, si ce realitate , ce nu i vis, este magica? Poate exista un raspuns, pierdut intr un suflet aruncat si el pe mare, de teama.Raspunsul ?Chiar vrei sa nu mai ramana nimic ascuns in mine? Sa cunosti fiecare fila dintr un suflet spart in cuvinte?
Cum ce raspuns? Raspunsul realitatii magice, este simplu, realitatea din Paradisul Terestru, aceea realitate ce te infatiseaza si ma imbratiseaza intr un moment etern, ci nu efemer.Deci realitatea aia este o fiinta, esti tu.
Si in ecuatia asta vreau sa fi in corabie, peste perdeaua de sperante indreptandu ne catre visul pe care l vom vedea implinit, dar tot la stagiu de vis.
Ramane doar sa sarutam soarele, odata ajunsi la razele lui fierbiti, sa l imbratisam, ii vom pune zambetul nostru , si i vom darui si un suflet, sa simta si el ce simt eu pentru tine, sau tu pentru mine, pentru ca nu m am decis.
Ce suflet? Sau ...stiu, sufletul nostru, in definitv sufletul nostru este un suflet pictate de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu