Dragostea dureaza 3 ani

Am citit şi eu în sfârşit “dragostea durează 3 ani”. Am spicuit ce m-a făcut să rezonez cu lectura. Mai jos, o parte:

- fericirea există; şi e simplă; este un chip.

- basmele nu există decât în basme. adevărul e mai dezamăgitor. adevărul e întotdeauna dezamăgitor, de-aia minte toată lumea.

- “marea problemă a vieţii e durerea pe care o pricinuieşti şi nici metafizica cea mai ingenioasă nu-l justifică pe omul care a sfâşiat inima care-l iubeşte” (Adolphe)

- bărbatul e un animal nesatisfăcut care ezită între mai multe frustrări. dacă femeile ar fi şmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată viaţa.

- dragostea ia sfârşit atunci când nu te mai poţi întoarce înapoi.

- poligamia e pe deplin legală: e de-ajuns să fii înzestrat cu darul de a minţi.

- dragostea e singura decepţie programată, singura nenorocire previzibilă pe care o vrei mereu şi mereu.

- să iubeşti pe cineva care te iubeşte e narcisism. să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, asta da, e dragoste.

- ceea ce ar trebui să cauţi toată viaţa, fără încetare, e o femeie care să nu-ţi aparţină niciodată.

- “când minţi, când îi spui unei femei că o iubeşti, e de crezut că minţi, dar ceva, ceva tot te-a împins să-i spui chestia asta, de aceea, e adevărat” (Raymond Radiguet)

- când părăseam camera noastră, mirosea a dragoste.

- dragostea noastră e frumoasă pentru că e imposibilă, ştii prea bine. În ziua în care vei considera ca poti fi doar pentru mine, n-am să mai fiu îndragostită de tine (un pic modificat citatul, mult mai aplicabil aşa în cazul de faţă)

- repetăm toată viaţa aceleaşi prostii şi poate tocmai asta e fericirea. îţi iubeşti nefericirea pentru că e alcătuită din numeroase reveniri.