Barca vietii

Fiecare persoana isi alege o barca sa poata traversa oceanul vietii. In portul visului meu erau atatea barci, mai mari, mai frumoase sau mai mici.Stateam ingandurata, sovaielnica, m as fi urcat in fiecare din barci, dar intr-o secunda o barca s a apropiat, si am simtit ca intr o frenezia, cu pe aceasta barca voi navega peste gandul marii.
Stii?! De cele mai multe ori am simtit ca n am sa pot vasli, n am sa pot continua pe mare, pe ocean, ca poate, devreme sau tarziu am sa parasesc barca, ce intr un final o sa ma aduca langa sufletul tau, acolo undeva aproape de soare.
Acum mi am dat seama, ca viata este prielnica tuturor, ca si deschide aripile fiecaruia ce vrea sa zboare, doar ca zborul nu va fi niciodata drept, lin, ci te vei ciogni de fel si fel de trairi, peste care trebuie sa stii si sa iti doresti sa treci. Asa si eu, in barcuta mea, am sa trec peste valurile ce ma vor rasturna, am sa reusesc sa merg inainte chiar si cad una din vasle se va pierde sau se va uza, chiar si atunci cand caldura o sa-mi topeasca din speranta si o sa mi ffure din energie.
Am sa ma arunc in larg atunci cand barca nu va dori sa inainteze si am sa o imping, pana isi va recapata energia.
Stiu ca atunci cand un val se apropie, mi as dori sa fiu la mal, sa l privesc, sa nu ma atinga si sa nu ma ajunga, dar dupa ce trece de mine valul, ma simt implinita si fericita ca pentru tine mai mult sau mai putin, nu m am lasat doborata de val.
Si , in drumul asta, spre sufletul tau, al unui baietel mai mult decat magic si special, ma voi afla pierduta in mijlocul oceanului, si va dura destul sa ma indepartez de mijloc, spre soare, caci spre mal n am sa ma intorc niciodata si de abandonat cu siguranta nu, atata timp cat gandul tau o sa ma cheme si o sa mi dea placere sa fiu prinsa in acest drum.Din iubire, poti sa trece peste orice, si o sa ajung la soare, din iubire.
Si in mijlocul oceanului, o sa mi fie destul de greu, dar stiu ca tu ai si fi acolo cu mine, in mijlocul oceanului, sufleteste si ai sa ma chemi la tine, o sa mi intinzi o mana, si din dorinta de a te prinde de mana, si de a ti da satisfactia ca tu m ai salvat de acolo, am sa ajung la soare.
Nu te gandi ca poate nu voi ajunge la rasarit sau apus, oricand as ajunge soarele o sa aplece , sau o sa mi arunce o pereche de aripi sa pot zbura pana la el, pana la tine.
Si mi mai ramane o incredere, acum cand nu stiu daca am trecut sau daca urmeaza mijlocul oceanului, tot ce stiu e ca tu ma strigi, poate si inconstient, imi mai ramane speranta ca poate soarele va observa ca sufletul meu este coplesit de el si de tine, si mi va intinde o raza, tragandu ma usor spre el, asa nu voi mai vazli si voi fi protejaza, dar pana atunci imi ramane proctectia privirii tale, surasul tau si privirea ta pe care o vad in fiecare picatura de apa, din jurul meu.Si nu uita, ca sunt pe ocean , in barcuta in care m am urcat pentru tine.


Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Madalina Manola, pacat ca ti ai parasit barca tocmai cand soarele era langa tine.


Ca si mie fiecare aveti bracuta sau povestea voastra, doar nu o parasiti, luptati ptr telul si visul vostru si asa tot universul va lupta pentru voi. Si cand e mai greu amntiti-va de nebuna blonda cum spune: UNIVERSUL CONSPIRA! pentru ca UNiversul ne iubeste cu adevarat.