Deşi luna nu va străluci mîine, nu îmi va pasa.Doar sa te vad zambind este ceea ce-mi face fericită inima mea. Si este adevărat ca o privire distinctă sau un gest în frig,se încuie în pieptul meu, pumnalul de nedumerire.Dar iubire, exista magie.
Acum, ca te vad, băieţele îţi duc dorul, nu-mi pot imagina rănile mele dacă ai pleca departe, iubite tocmai de aceea dacă vor întreba de mine, nu le spune unde am plecat, sa îti fie inima puternica si cînd priveşti înainte nu îţi aminti tot ce nu ti-am dat.
Si rămîn atîtea lucruri de povestit si sa îmi povestesti, atîtea momente si pasiuni de trăit, lînga tine, viaţa, lîngă tine.
Si sa sperăm ca ochiii noştri vor străluci mîine si glasul tau sa imi ceară cu voce tare, iubire,sa mi ceară din plin speranta.
Acum, cînd te am, nu vreau sa mai pierd timpul, nici sa mă pierd în absurdul meu ego nici un minunt, dispare si frica.
Si dacă totuşi întreabă de mine, nu le spune unde am plecat, lumina ta va straluci mereu pentru ca tu meriti si iarta-ma dacă ti-am cerut intr-o zi sa nu fii tu însuţi.
Si de mă vor întreba de tine doar voi spune ca te am văzut în visele mele intr-o noapte si de atunci tot visez, ca sa mă pot vedea în fiecare zi lînga tine.