Last time.

Au vorbit,asa era mai bine. El era de ceva timp distant si rece, ceea ce o facea pe ea sa creada ca este mai mult decat implicat in alta relatie.Ei ii era greu sa se desprinda de tot ceea ce insemna EL, probabil si pentru faptul ca el EL inseamna EA.Gesturi, priviri, cuvinte,soapte tot ceea ce ii amintea de el, ii dadeau forta sa mearga inainte.Dar cu tot ceea ce intamplase? Cu minciunile spuse, de el,ei, si de ea, lui cum ramanea? Unde era capatul si sfarsitul acestor minciuni?Unde statea explicatiile?
Nu putea sa continui, era inutil sa spuna: Il uit! Cand tot ceea ce facea zilnic, nu reuseau decat sa o faca sa se indragosteasc si mai mult de el.
S-a decis, isi ia viata intr-o cutie, de data asta nu roz, gri, si pleaca. Unde? Era confuza. Probabil undeva departe unde nimeni si nimic sa nu-i aduca aminte de el.
S-a decis si a facut tot posibilul sa treaca peste tot.Si-a luat amintirile, legate de el si de ceea ce pana nu de mult ii fusese aproape zilnic, insa dintr-o nedreptate a vietii a plecat printre ingeri.
Isi dora asa mult, o ultima privire , un ultim zambet.Ceva sublim din parte lui, ceva ce nu-i va permite ei niciodata sa-l uite.
Au vorbit, era cel mai bine si s-au intalnit. Si-au spus: Ultima data!L-a privit in ochii, ochiii lui, zambetul lui, el.Asa complet,asa perfect, atat de sublim cu fiecare gest si miscare.
Si-au spus ce aveau de spus, printre lacrimi sau mai putin. Se gandi, ea, pentru o secunda "ce va face cand ii va fi si mai dor?" A ridicat privirea spre el, inca odata si l-a strans in brate. "Cand imi va fi dor de tine, imi voi aminti de aceasta imbratisare", prezenta lui era cu ea, oriunde.
I-a soptit usor la ureche "O sa-mi fie dor de tine!" Dupa care l-a pupat subtil pe obraz.Si-a amintit si el de alta data, a strans-o din nou in brate si a inceput s-o sarute salbatic.
Gesturile au continuat ...

Si au continuat. Pana cea ea s-a oprit, desi isi dorea acel lucru, in acel moment. S-a oprit si i-a spus : Nu acum, inca tin la tine! Si a plecat...