Trandafir apus

Trandafir apus,

Asa de efemer si magic,
Asa intens si scurt,
Faci o clipa sa dureze o vesnicie.
Asa suav ca un trandafir ce se pierde in drum
Si te taie cu propriile lui sageti.
Si o sa te gasesc mai tarziu plangand lacrimile mele
Intr-un trandafir apus, cu sare de ploaie
Si luna intr-un tarm fiind martora nostalgiei in ochii tai.
De ce taci cand au atata de spus lacrimile tale?
De ce minti cand ochii tai spun adevarul?
De ce te prefaci,daca frumusetea este in cel mai subtil lucru al existentei tale?
Si te poate fericit un trandafir cu petalele lui,
Dar te poate rani cu tepii lui.
In frumusete este pericolul noptilor mele cu tine,
Visurilor eterice, visurile fantaziilor mele cele mai nebune.
Daca sa te cunosc, azi este doar o coincidenta,
Ma bucur sa coincide cu tine in aceasta vale de minciuni,
Pentru ca ochii tau sunt plini de mister si adevar in acelasi timp.
Daca ar fi alt moment, m-as indragosti de tine,
Dar nu este nici timpl, nici momentul.
Tu si eu ne-am intalni in esenta, nu in corp.
Intr-o zi vom fi….
Poate da, poate nu…
Imi ramane doar acest trandafir apus.