Anorexie

Va spun o poveste ? Momentan nu am stare de spirit necesara, dar va dau un mic bonus, sa-i spunem asa.
Am sa va povestesc despre ceva prin care eu am trecut, eu si cu siguranta multe alte tinere, ceva adevarat, ingrozitor pentru cele ce au trait sau traiesc ceea ce eu o sa va povestesc. Anorexia, pe care toti o considera ori un moft ori o joaca, ei bine eu va pot spune ca este un cosmar, un cosmar pe care nu-l poti inlatura sub nicio forma, este ca un cui, odata batut nu mai iese.Eu sunt,sa-i spunem, prizionera acestei bolii,daca o pot numi asa. Din cauza faptului ca Ana (nr. anorexia) ma urmareste la fiecar pas de 4 ani de zile, se vor face acum la sfarsitul lui mai, mi-am inchis, eu mie, multe porti catre lucrurile esentiale ale vietii. Dintr-un capriciu si dintr-o dorinta de a fi asemenea unor persoane ce nu sunt ceea ce vor sa apara, nu dau nume pentru ca aceeea persoana este foarte indragita si de mine si de multe alte pustoaice.
Ei bine, imi e greu sa-mi amintesc, sunt lucruri pe care poate eu nu le-am povestit cu exactitate, pentru ca sunt lucruri dureroase, lucruri ce-mi scot lacrimi in orice minute si in orice ora din zi si din noapte. Lucruri ce mi-au dat viata peste cap si mie si mamei mele.
La noi in tara, in Romania, anorexia inca nu s-a extins foarte mult sau nu era foarte extista pe cand eu incepeam sa refuz orice fel de mancare, majoritatea persoanelor nu stiau ce inseamna si nici explicatia pe care o primeau nu era intocmai pe intelesul lor, insa mama mea a stiut sa se informeze si a incercat sa ma ajute sa scap de ceva ce avea sa-si puna aprenta definitiv peste corpul meu, peste mintea mea.
Nu o sa va dau o definitie a acestei boli, decat ca este o boala mentala, nu ca celelate boli, este doar o chestiuta la creer, la cap, la modul de a gandi si de a actiona.
Mi-e greu sa-mi aduc aminte, mi-e greu sa ma gandesc cum eram atunci cand nu vroiam sa mi dau seama de gravitatea bolii pe care incepeam usor usor sa o cunosc, dar cel mai greu imi vine sa-mia duc aminte moemntele cand mi-am dat seama de ceea ce traiesc, cand deja era prea tarziu, cand imi doream sa ma fac bine,dar rezultate nu urmau sa apara.
.... pfu.. :( mai bine vorbesc de baietelul meu decat de aceste lucruri ca sunt... :(..