Cad sentimente

Mi se amesteca cugetarile, cu aerul rece ce isi face aparitica prin fereastra intre deschisa a camerei unde am decis sa-mi inchid amintirile.Incerc sa fac din acesti 4 pereti, un mic univers unde sa domneasca magia, unde visele sa mi se impleteasca in speranta ce o ascunde chitit, sufletul meu, dar astazi le simt amestecate, atat visele, dorintele cat si magia si delicatetea de pe franjurii unei inima ce a invatat sa iubeasca, aceeasi persoana.Un suflet ce a invatat din gresli, le a pus cap la cap, le a pictat sau le-a etalat pe un blog, intr-una din zilele cand culorile erau epuizate sau panza nelucrata.
Si in tot acest timp, petrecut in aceeasi singuratate, am incercat sa uit ce este dorul, cand aduce suferinta, si am capatat increderea in dorul acela ce-l porti sperand, sperand si iubind.Incat acum descoper limetele unui infinit ce nu-si arata culorile vii, ci ramane atras de un gri inchis, poate atat de inchis caci uneori iti pare negru. Si nici iubirea nu mai are aceeasi putere cand o limitezi la agonizantul negru, dar de unde sa-i scot eu acum, iubiri, picaturile roz?
Poate din curajul de a ma opune unui destin, ce mi este scris poate, sau a ma opune unor lucruri ce sunt date sa se petreaca intr-un anumit modul.Dar daca las sa decida destinul pentru mine, de ce sufletul meu simte nevoia sa se descarce, de ce trimite lacrimi si amintiri ?Ce rost are sufletul meu, daca eu nu pot avea curajul sa-l multumesc?

Universul nu poate misca toata magia spre sufletul meu, spre sufleteor celor ce cred in puterea Universului, daca nu avem curajul sa-ne multumim sufletlul, sa suferim si sa actuam uneori dupa impulsuri .

Pentru ca Universul asta cere, incercari, ca sa-si gaseasca potrivita clepsidra cand isi va revarsa magica si va conspira conform sperantelor noastre.
Asa ca eu m am descis de cand am incercat aceasta noua schimbare, sa fur putin din Univers si sa mi-l transpun in 4 pereti, dar sa fie Universul meu, sa fie o bugata a Universului ce va conspira doar pentru mine si pentru cei ce sufletul meu ii picteaza la fiecare secundar.
Si inca nu gasesc explicati acestor randuri, decat ca tu esti prezent intre ele, chiar si cand am incercat sa ti marchez numarul, m-am oprit, punand raul inaintea magiei Universului, nelasandu-l sa conspire, neincercand si aceasta varianta.Si am privit spre cer, da, stiu ca am gresit, V as pune o poza cu universul meu, dar ajunge sa cititi, sa mi cititi sufletul si veti realiza ca Universul meu este acelas Univers al tuturor insa cu un surplus de iubire, multa iubire, multa magie si credinta! Si zanele danseaza un vals al lacrimilor venite dintr un dor nebun, ce va trece doar cand privirea ta imi va mai da putere sa mi bucur sufletul. Sa l fac sa zambeasca.
Poate aveam nevoie de un loc numai al meu, unde sa am tot ce-mi doresc, inclusiv pe tine, si nu numai prin tablouri, ci prin amintirile vii, pentru ca amintirile vii sunt peretii adevarati ce mi despart universul de intregul Univers.Aveam nevoie sa-mi dau seama ca tu aveai dreptate, doamne cata dreptate aveai.
Universule conspira, esti liber, si eu voi avea si curajul sa conspiram impreuna!



Si Universul asteapta sa suni, sa ma suni sau sa te sun.Asteapta sa-ti spun ca totul a fost o mare greseala. Astept aiciprintre precipitatii.Ma simt atat de mica, acest vis al meu nu trebuia sa se rupa.Si acum imi pare rau pentru durerea pe care am provocat-o, neplacerile pe care ti le am provocat. SI te as ruga sa le uiti, te as ruga sa le uiti.
Dar poate nu esti aproape sa ma iubesti, sa ma mai vrei.Si ti-ai pus un semn la usa sufletului tau, ca locul meu este vacant, dar eu fara dragostea ta nu am niciun loc, ma pierd intr un univers ce mi incalzeste sentimentele.
Si acest ego rece, pasesc fara inteles, am o senzatie de speranta, dar nu am un adapost de furtuna.Si in sufletul meu imi este atat de dor de tine.
Si mi lipseste atingerea ta ca sa simt ca pot dormi, pentru ca are cine sa-mi pazeasca visele.Dar imi pare rau...