Hei, bai Raluca, inca nu ai priceput ce inseamna maturizarea! Cuvintele astea imi suna la fiecare pas gresit pe care-l fac, dar cum altfel cand totul te aduce aici.Nu stii ca am vorbit cu zapada sa plece, sa zboare spre alte taramuri, spre alte suflete calde, imbibate cu trairi magice, dar ea s-a incapatat sa-mi cuprinda mijlocul, sa-mi sarute obrazii rosi din nou, si din nou sa-mi aminteasca de tine.
Si nu-mi aminteste asa oricum, imi aminteste d-un munte, inzapezit si el undeva in varful cetos, si-mi amintesc cum spuneai "Ia uite zapada!", dar eu eram cu gandul la ce se poate intampla la capatul destinatiei. "Vezi raul?" Chiar crezi ca nu-mi amintesc ce se intampla anul trecut pe vremea asta? Ar fi absurd sa zic nu, dar de ce sa neg dac toate randurile astea iti vin tie direct adresate ?!
Si cum sa neg, cum sa nu mai simt, cand "Raluca nu e lasa", ba e lasa, e foarte lasa, si este foarte imatura.
"Si tu nu te poti schimba!Sau poate e maestru prost." ... Si iar plang, iar vars lacrimile astea urate, lacrimile nu sunt simple picaturi de apa, vin din suflet, si se pierd pe-un chip trist. Se pierd si azi, acum, 11:27, cand imi e extrem de dor de tine.
Ei nu inceteaza sa ma intrebe de tine, probleme mele au toate legatura cu tine, dar tu colinzi alt drum intr-o alta insiruire de poteci...
Si sa stii ca-mi vine in minte o intrebare " De ce dracu scriu pe blogul asta, si ma adresez tie?" Cand as putea scrie despre cer, despre copii, despre lucruri la modul general si nu personal, si nu adresate tie, ci celor care nu ma cunosc, care intra din pura intamplare aici, intr0un din camarutele sufletului meu...
Si stii ca am nevoie de tine? Nu e nevoia aia sufleteasca, calduroasa, nu! Am nevoie de tine, ca persoana, in impasul asta tampit in care m-am implicat."Ti-ai taiat craca de sub picioare" asa spunea mama mea, si tu-mi spuneai lafel, ah permisul matii!
Si hai gata, in fond ce te intereseaza pe tine?! Am uitat pactulk pe care l-am facut...
Uit si acum sa-ti scriu din nou tie.
