Azi as vrea sa fiu o mica particula in sufletul tau, nu sa ma cheme Raluca, dar nicicum in altfel.,vreau doar ca aceea particula din sufletul tau sa-ti aminteasca doua momente.Si am sa o ajut eu, pe micuta particula , sa-ti amintteasca fiecare moment in parte.
Dar te rog, daca nu te pot privi in ochii cand iti spun.Incearca sa-ti amintesti fiecare descriere, sa intelegi de ce aceasta particula, ce-mi doresc sa fiu, azi si acum, este esentiala pentru mine si incearca sa-nlaturi alura de"panarama in ochii mei" pe care mi-ai pus-o, pentru ca amandoi stim perfect ca alura aceasta nu mi se potriveste din niciun punct de vedere.Incearca sa o citesti pe "Raluca" pe care ai intalnit-o prima data, cand ai "confundat" motorina cu benzina...
Aminteste-ti de un rasucit de cheie, intr-una din usile camerei ratacita undeva pe la munte, intr-una din multele zile ale lui Martie 2009. Iti amintesti ?
Ai rasucit-o pentru ca eu ti-am cerut asta, pentru ca te vroiam doar pentru mine si doar cu mine.Eram doar noi doi si patru pereti. Ei, peretii si cheia, martorii nostri.
Ai sarit in pat.. eu incercam sa ma ascund privind teveul, nimic interesant pentru tine, pentru ca singurul lucru interesant de acolo am fost eu.Daca acum nu mai reprezint decat " p din ochii tai ", atunci am reprezentat o fata cu totul speciala, cu ceva nou, incogniscibil pentru tine, o fata la care tu cu aceeasi cheie simbolica ai deschis poarta spre napatrunsul ascuns al sufletului meu, si eu , doar eu am facut ca tu sa simti prima oara ce inseamna sa ai ceva doar al tau, doar pentru tine, ceva ce tu sa descoperi, si sa intelegi intr-un abis.
Dar stai! Priveste-ma in ochii, ah am uitat ca nu esti langa mine!Hai sa ne intoarcem la momentul cand ai sarit in pat, aveai un tricou portocaliu si pantalonii... ceva spre verde.Priveai atent televizorul, eu eram pe marginea cealalta a patului.Eu! Pentru ca atunci doar eu si tu contau!Nu era ca la tine, nu exista margine si perete; m-ai privit, mi-ai cerut telecomanda, eu eram putin irascibila, n-ai cum sa stii de ce, pentru ca nu ai fost in locul meu atunci, era doar stare dinainte.
Ti-am intins telecomanda, mi-am continuat apoi ratacirea printre gandurile mele abstracte.
Ai schimbat posturile, ai dat peste ceva ce-ti place, ceva ce place baietilor din todeauna, programul de sport,dar nu-ti era gandul acolo, pentru ca eu eram langa tine, prima data.
M-ai privit din nou, tineai telecomanda aproape de barbie si ma priveai... "Dinamo-Urziceni", ti-am spus eu incercand sa evit momentul, dar mai priveste-ma cum ai facut-o atunci, azi, acum, pentru ca usa este inchisa, ai rasucit cheia, iar eu inca nu am zburat.
Asa de mult ador totalitatea felurilor in care m-ai privitsi atunci si mereu, incat m-as putea pierde intre tuburile de culoare si panza ce-ti va gazdui dulcele potret realizat de manutele mele firave.
Si m-ai privit iar, tu chiar crezi ca eu nu stiam de ce? Te-ai ridicat, mi-ai spus ca nu-ti palce atitudinea mea, pe un ton total aiurea, dar ador ca mi-ai spus atunci, nu m-am suparat, de fapt pe tine nu ma pot supara indiferent, pentru ca tu ai continuat sa ma privesti, o altfel de privire, dar tot o privire a ta.
De multe ori ma intreb de ce am fost atunci acolo, sa ne uitam la meci ?Cu siguranta nu, am fost acolo pentru ca trebuia sa fim doar noi doi, si m-ai sarutat, te-ai asezat din nou langa mine si mi-ai spus despre ce-ti doresti, o apropiere.M-am apropiat, dar nu era o apropiere fizica, nu asta iti doreai tu si mi-ai spus.Daca nu o astfel de apropiere, atunci de care?Stiu baietel, stiu imi amintesc si ce mi-ai spus atunci, dar pastrez pentru noi cuvintele alea.Si eu imi doream atat de mult aceea apropiere, atat de mult incat acum, la acest moment nici macar nu-ti mai amintesti, nici macar nu apreciezi, dar mi-am dorit-o si nu o regret.
Ma priveai, eram eu in fata, in mintea ta si imediat m-am strecurat in sufletul tau.Ai inchis fereastra, ai tras draperia si m-ai ascultat., ma tineai de mana si ma ascultai cum ,plina de rusine, iti spuneam de ce ezitam aceea apropiere. Eram fata-n fata, tu si eu, si ai inceput sa-mi povestesti lucruri pe care o fata este esentiala sa le stie, si cu toate ca eu le stiam, de la tine au sunat atat de clare si atat de pure incat acel moment a devenit puctul de intalnire al eternului si al efemerului.
"Tocmai, esti iubita mea si eu voi fi... asta--mi doresc eu " Dar baietel... "Mi-am lasat rusinea la baie." Pot acum sa spun ca nu -mi era rusine? Nu. Muream de rusine.
Tot privindu-ma, ai continuat sa-mi povestesti.Ai inchis usa cu cheia, ai inchis fereasra,m ai stins lumina, le-ai alungat pe celelalte pentru ca tu m-ai ales pe mine. Imi vine sa plang, decoamdata ma abtin, nu e momentul, pentru ca urmeaza cadoul cel mai de pret.Dar nu ai stins televizorul, chiar nu-ti pasa de el, si m-ai intrebat la ce ma gandesc ? ti-am raspuns sincer, si l-ai inchis. Atunci chiar eram doar noi doi.Si m-ai zambit ,m-ai privit iar, acea privirea este cea mai clara dintre toate, cea mai speciala, eu ma inecam in rusine, si tu ma priveai, dar te-am iubit si am inceput sa ma gandesc doar la tine.
Te iubesc, si o sa te iubesc mereu indiferent de distanta dintre noi, dintre Madrid si locurile in care vei fi tu.
Imi amintesc totul, ma opresc cateva secunde din scris, sufletl se simte iar xilat, singur, e plin de dor, si plang... da plang, cel putin iti fac o bucurie.Lacrimile cad repede si-n numar mare pentru ca sunt libiul sufletului mereu, fiecare lacrima reprezinta amintirea privirii tale, cred ca e cea mai dulce amintire a mea, de fapt este cea mai buna prietena imi este ea.
Si stii de ce plec? Pentru ca iubirea noastra, a mea ce ti-o port o sa ramana un vis ferice, o sa visez la tine toata viata... De ce sa stric o iubire?Sa ramana un vis.
Dar te rog, daca nu te pot privi in ochii cand iti spun.Incearca sa-ti amintesti fiecare descriere, sa intelegi de ce aceasta particula, ce-mi doresc sa fiu, azi si acum, este esentiala pentru mine si incearca sa-nlaturi alura de
Aminteste-ti de un rasucit de cheie, intr-una din usile camerei ratacita undeva pe la munte, intr-una din multele zile ale lui Martie 2009. Iti amintesti ?
Ai rasucit-o pentru ca eu ti-am cerut asta, pentru ca te vroiam doar pentru mine si doar cu mine.Eram doar noi doi si patru pereti. Ei, peretii si cheia, martorii nostri.
Ai sarit in pat.. eu incercam sa ma ascund privind teveul, nimic interesant pentru tine, pentru ca singurul lucru interesant de acolo am fost eu.Daca acum nu mai reprezint decat " p din ochii tai ", atunci am reprezentat o fata cu totul speciala, cu ceva nou, incogniscibil pentru tine, o fata la care tu cu aceeasi cheie simbolica ai deschis poarta spre napatrunsul ascuns al sufletului meu, si eu , doar eu am facut ca tu sa simti prima oara ce inseamna sa ai ceva doar al tau, doar pentru tine, ceva ce tu sa descoperi, si sa intelegi intr-un abis.
Dar stai! Priveste-ma in ochii, ah am uitat ca nu esti langa mine!Hai sa ne intoarcem la momentul cand ai sarit in pat, aveai un tricou portocaliu si pantalonii... ceva spre verde.Priveai atent televizorul, eu eram pe marginea cealalta a patului.Eu! Pentru ca atunci doar eu si tu contau!Nu era ca la tine, nu exista margine si perete; m-ai privit, mi-ai cerut telecomanda, eu eram putin irascibila, n-ai cum sa stii de ce, pentru ca nu ai fost in locul meu atunci, era doar stare dinainte.
Ti-am intins telecomanda, mi-am continuat apoi ratacirea printre gandurile mele abstracte.
Ai schimbat posturile, ai dat peste ceva ce-ti place, ceva ce place baietilor din todeauna, programul de sport,dar nu-ti era gandul acolo, pentru ca eu eram langa tine, prima data.
M-ai privit din nou, tineai telecomanda aproape de barbie si ma priveai... "Dinamo-Urziceni", ti-am spus eu incercand sa evit momentul, dar mai priveste-ma cum ai facut-o atunci, azi, acum, pentru ca usa este inchisa, ai rasucit cheia, iar eu inca nu am zburat.
Asa de mult ador totalitatea felurilor in care m-ai privitsi atunci si mereu, incat m-as putea pierde intre tuburile de culoare si panza ce-ti va gazdui dulcele potret realizat de manutele mele firave.
Si m-ai privit iar, tu chiar crezi ca eu nu stiam de ce? Te-ai ridicat, mi-ai spus ca nu-ti palce atitudinea mea, pe un ton total aiurea, dar ador ca mi-ai spus atunci, nu m-am suparat, de fapt pe tine nu ma pot supara indiferent, pentru ca tu ai continuat sa ma privesti, o altfel de privire, dar tot o privire a ta.
De multe ori ma intreb de ce am fost atunci acolo, sa ne uitam la meci ?Cu siguranta nu, am fost acolo pentru ca trebuia sa fim doar noi doi, si m-ai sarutat, te-ai asezat din nou langa mine si mi-ai spus despre ce-ti doresti, o apropiere.M-am apropiat, dar nu era o apropiere fizica, nu asta iti doreai tu si mi-ai spus.Daca nu o astfel de apropiere, atunci de care?Stiu baietel, stiu imi amintesc si ce mi-ai spus atunci, dar pastrez pentru noi cuvintele alea.Si eu imi doream atat de mult aceea apropiere, atat de mult incat acum, la acest moment nici macar nu-ti mai amintesti, nici macar nu apreciezi, dar mi-am dorit-o si nu o regret.
Ma priveai, eram eu in fata, in mintea ta si imediat m-am strecurat in sufletul tau.Ai inchis fereastra, ai tras draperia si m-ai ascultat., ma tineai de mana si ma ascultai cum ,plina de rusine, iti spuneam de ce ezitam aceea apropiere. Eram fata-n fata, tu si eu, si ai inceput sa-mi povestesti lucruri pe care o fata este esentiala sa le stie, si cu toate ca eu le stiam, de la tine au sunat atat de clare si atat de pure incat acel moment a devenit puctul de intalnire al eternului si al efemerului.
"Tocmai, esti iubita mea si eu voi fi... asta--mi doresc eu " Dar baietel... "Mi-am lasat rusinea la baie." Pot acum sa spun ca nu -mi era rusine? Nu. Muream de rusine.
Tot privindu-ma, ai continuat sa-mi povestesti.Ai inchis usa cu cheia, ai inchis fereasra,m ai stins lumina, le-ai alungat pe celelalte pentru ca tu m-ai ales pe mine. Imi vine sa plang, decoamdata ma abtin, nu e momentul, pentru ca urmeaza cadoul cel mai de pret.Dar nu ai stins televizorul, chiar nu-ti pasa de el, si m-ai intrebat la ce ma gandesc ? ti-am raspuns sincer, si l-ai inchis. Atunci chiar eram doar noi doi.Si m-ai zambit ,m-ai privit iar, acea privirea este cea mai clara dintre toate, cea mai speciala, eu ma inecam in rusine, si tu ma priveai, dar te-am iubit si am inceput sa ma gandesc doar la tine.
Te iubesc, si o sa te iubesc mereu indiferent de distanta dintre noi, dintre Madrid si locurile in care vei fi tu.
Imi amintesc totul, ma opresc cateva secunde din scris, sufletl se simte iar xilat, singur, e plin de dor, si plang... da plang, cel putin iti fac o bucurie.Lacrimile cad repede si-n numar mare pentru ca sunt libiul sufletului mereu, fiecare lacrima reprezinta amintirea privirii tale, cred ca e cea mai dulce amintire a mea, de fapt este cea mai buna prietena imi este ea.
Si stii de ce plec? Pentru ca iubirea noastra, a mea ce ti-o port o sa ramana un vis ferice, o sa visez la tine toata viata... De ce sa stric o iubire?Sa ramana un vis.
Despre celalalt moment, prefer sa-ti scriu maine.
