Si cine a spus ca eu te-am uitat ? Cum as putea sa te uit daca esti in fiecare gram de aer ce-l repir, in fiecare bucatica de lumina ce o vad si in fiecare sunet, oricat de firav ar fi pe care urechile mele il pot percepe? Si este atat de intens inca sentimentul, probabil mai mare decat oricand, pentru ca acum imi revin ptoate amintirile, si-mi rascucesc lacrimi in cufarul unde te-am adapostit, un cufar ce l-as putea numi cu usurinta "inima mea", dar ai uitat de "inimioarele roz" pe care le trimiteam...
Daca ai stii ce razboi incepe in acel cufar, de fiecare data cand cineva te striga, te vorbeste sau imi aminteste cu cel mai banal gest de tine, si ce foc fara flacara imi arde peretii cufarului atunci cand te vad trecand, zambind, dar toate chestiile astea reprezinta o amintirile si un gram in plus in spinarea cufarului meu.Si ma bucur enorm, pentru ca timpul a inceput sa alerge printr-o pustietate de singuratate, si nu-l pot opri, vrea sa depaseasca viteza valurile ce-mi aduc iubirea ta in zambetul unui pescarus ratacit pe faleza pierduta in bratele soarelui.
Si am promis sa fi singurul pe care cufarul meu sa-l ridice pe un piedestal, si am sa tin cu dintii de aceasta promisiune, pentru ca am realizat rolul acelor cuvinte urate pe care le-ai folosit in ultimele noastre discutii, sa ma intareasca si sa ma motive sa nu ajung la intelesul lor ... Si stiu ca peste ani, universul o sa-si intinde minunatele lui culori, si-o sa trimita la inima ta cu ajutorul unei picaturi de ploaie de vara, prmisiunea mea indeplinita.
Te iubesc gandacel, si nu balivernez si nu scriu nici sa te impresionez in rau sau in bine, scriu ptr ca-mi este rusine sa vorbesc altfel cu tine dupa felul in care m-am purtat, si poate in asta consta adevarata mea schimbare!
Daca ai stii ce razboi incepe in acel cufar, de fiecare data cand cineva te striga, te vorbeste sau imi aminteste cu cel mai banal gest de tine, si ce foc fara flacara imi arde peretii cufarului atunci cand te vad trecand, zambind, dar toate chestiile astea reprezinta o amintirile si un gram in plus in spinarea cufarului meu.Si ma bucur enorm, pentru ca timpul a inceput sa alerge printr-o pustietate de singuratate, si nu-l pot opri, vrea sa depaseasca viteza valurile ce-mi aduc iubirea ta in zambetul unui pescarus ratacit pe faleza pierduta in bratele soarelui.
Si am promis sa fi singurul pe care cufarul meu sa-l ridice pe un piedestal, si am sa tin cu dintii de aceasta promisiune, pentru ca am realizat rolul acelor cuvinte urate pe care le-ai folosit in ultimele noastre discutii, sa ma intareasca si sa ma motive sa nu ajung la intelesul lor ... Si stiu ca peste ani, universul o sa-si intinde minunatele lui culori, si-o sa trimita la inima ta cu ajutorul unei picaturi de ploaie de vara, prmisiunea mea indeplinita.
Te iubesc gandacel, si nu balivernez si nu scriu nici sa te impresionez in rau sau in bine, scriu ptr ca-mi este rusine sa vorbesc altfel cu tine dupa felul in care m-am purtat, si poate in asta consta adevarata mea schimbare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu