Asculta-ma, am sa-ti spun ceva, chiar daca nu stiu cum sa incep...
Zilele astea, lumea mea a fost foarte nelinistita, nu s-a oprit nici un moment, si am devenit foarte nervoasa si nerabdatoarea, dar gandidu-ma la tine, m-am calmat, doar sa te imbratisez intr-un vis obscur, pentru ca tu-mi zambetsi cand gresesc, ma ridici cand incerc sa ma opresc din planurile mele. Si-mi place asa mult cum esti tu in lumea mea, cum intorci lucrurile pentru ca totul sa para perfect, uneori nu pot sa evit sa nu zambesc cand ii aud vorbind de tine, pentru ei chiar esti de nota zece, ma rog, si pentru mine.Si ochii mei nu pot sa nu straluceasca atunci cand isi amintesc "Raluca nu e lasa."
Intr-o zi, m-ai intrebat si ti-am raspuns nu, dar nu pentru ca nu vroiam, doar de frica, dar tu ai ramas, ai insitat si mi-am dat seama ca niciodata nu ai fost afara din lumeea mea, din prima zi cand am vazut stralucirea ochilor tai sufletul meu s-a deschis pentru tine .Ti-as fi spus de mult,dar imi era frica de raspunsul tau, dar acum dupa atatea cum sa tac?Cum sa nu-ti spun ca nu am sa uit ca te iubesc?!
Ti-am raspuns pe 7 martie.
Vreau sa-ti scriu ca te iubesc, ca esti doar baietelul meu
ca nu te schimb in sufletul meu pentru nimeni;
de cand m-ai invatat sa zambesc..
am vrut sa iti spun asta,
vreau sa spun ca te iubesc, ca sunt inca aici
si te iubesc e singurul adevar din mine
dar mi-ai dat drumul la mana.
