Dor

Imi este dor de toate lucrurile ce odata ma faceau sa simt ca traiesc, acele lucruri ce ma umpleau cu viata, imi furau gandurile intunecate si imi redau ceea ce toti adorau la mine: surasul...
Imi lipseste surasul vietii, nisipul umed de la mare si zgomotul valurilor ce se spargeau intre noi si ne faceau sa zambim caci nu ne puteam tine de mana.
Lipsesc serile nedormite fiindca pe atunci imi placea sa traiesc intr-un timp ce se scurgea efemer.
Adoram dimineata, cu mirosul dulce de septembrie, sa deschid fereastra si sa ma uit pe cer spunand ca „azi incepe o noua zi” .
Imi lipseste seara cand ne-am aruncat de nebuni in mare, eu inghetand de frig si uitandu-ma daca nu cumva imi imprumuti prosopul tau.
Imi este dor de ascunzisurile la miez de noapte si seara cand ai spus sa privim impreuna luna, deoarece era imbracata intr-o silueta de seara si data cu parfum de magie,
Imi este dor de EL , baiatul prins intr-o incapere fara iesire,dar acolo...cu mine... el se simtea liber si ....
Lipseste grija lui: cum ma invelea seara de noapte buna si avea grija ca nimeni sa nu ma disturbe din somnul adanc, cum imi pregatea seara cele necesare pentru a doua zi in caz ca eu uitam.
In momentele noastre de extaz ne placea sa spunem tare cat suntem de fericite si ca traim un moment de neuitat.
Dor...dor de tot: de tine, de mine...de cenusa ce s-a asternut pe drum si nu e nimeni acolo sa o stranga.